Insigne proaspete

Am inbogatit categoria de insigne din magazin cu desene noi, proaspat scoase de la presa. Pe langa asta am mai refacut cateva din design-urile care s-au terminat. Sper sa va placa. Le puteti gasi aici, stau cuminte in asteptarea noilor proprietari .

Excursie de weekend

Acesta e suvenirul meu de la targul de olarit "Relut", desfasurat in weekend la Timisoara. Mi se pare extrem de simpatic, si ce e cel mai fain la el e ca ciripeste, căci e de fapt o mica fluierişcă :D

Au fost expuse lucrari intereseante ale studentilor de la arte. Au fost mesteri populari, unii si-au aratat dibacia la roata olarului altii au vandut vase sau fluiere.


Insa cei mai multi au fost copiii. M-am simtit cam inhibata de atata pruncime, si m-am cam lasat intimidata, asa ca nu am apucat sa ma murdaresc si eu pana la urechi, desi tare mi-as fi dorit sa incerc si eu cum se invarte un vas pe roata olarului. Dar parca eram singurul om mare care s-ar fi batut cu ei pe un loc la roata, si nu am vrut sa se uite urat parintii la mine.

tutorial bila de pasla

Materiale necesare:
-lână netoarsă, dărăcită
-apă fierbinte
-săpun de casa (din acela făcut de bunica)
-oală
-lingură
-prosop

Weekend aniversar la Budapesta

Saptamana trecuta am implinit 10 ani de cand suntem impreuna, asa ca am hotarat sa sarbatorim petrecand doaua zile la Budapesta.

Ne-am pornit dimineata la drum si am ajuns pe la 11.00 ora locala, asa ca am avut toata ziua la dispozitie. Am savurat arhitectura si monumentele, am tras cu arcul, am umblat pana am simtit ca facem besici in talpi, am mancat bine, am baut un ceai seara ca sa ne putem continua drumul, ne-am tarat la masina, si ne-am bucurat de patul moale si camera de mansarda a pensiunii.

A doua zi nu am vazut decat ploaie si Ikea. Ne-am luat scaune de birou si lenjerie de pat, ne-am stresat ca ajungem pe autostrada in loc sa mergem la depozit unde se afla unul din scaunele deja platite. Am incarcat marfa si ne-am carabanit spre casa.

Ajunsi acasa, in loc sa ne odihnim, ne-am pus sa despachetam, sa montam, sa schimbam lenjeria de pat si sa savuram casuta noastra, care arata tot mai chic in fiecare an.

Toate pozele, peste 250, le gasiti aici

ghirlanda cu buline

Pentru cine nu are stante in forma de fluturi, si vrea totusi sa isi decoreze putin casuta m-am gandit la un tutorial rapid, simplu si de efect.

Materiale necesare:
- hartie, stofa, fetru , etc
- foarfeca
- masina de cusut
- pahare, sticlute etc, pe post de sablon

Lana de vanzare

O sa postez zilele aste pe Breslo seturi de lana daracita pentru impaslit.
Urmariti deci magazinul Breslo si comandati pana mai e pe stoc.

Cum sa facem un purcelus din fimo

Ca să înfrumuseţă şi mai mult creionul chic dintr-un tutorial anterior, m-am gândit că i s-ar potrivi o decoraţiune în capăt. Aşa poate nu o să îl mai ronţăim şi o să ne bucurăm de fiecare dată când îl vedem.

Materiale necesare:

- lut polimeric (fimo, cernit, sculpey)
- scobitoare sau ac
- creion
- cuţit

Sapunuri noi

Sambata am fost iar pusa pe treaba si am facut cinci tipuri de sapun. Doua feluri de sapun de cafea, unul cu miros de portocale altul cu miros de patchouli. Un sapun cu doua straturi orange/verde cu rosii si spanac(cel din cutia mare), care din pacate nu s-a intarit inca, asa ca poze mai detaliate vor urma saptamana viitoare. Un sapun cu rosii si ardei parfumat cu un miros proaspat de lamaie. Unul verde simplu colorat cu spanac si parfumat cu menta.


La inceput am fost inca vesela si bine dispusa. Entuziasmata de culorile dragute pe care lo obtin, mi-a placut sa experimentez.


Din pacate soda si uleiurile au modificat destul de mult culorile initiale.



In imaginea de jos, in oala din stanga, de exemplu, am avut un sapun facut cu zeama de spanac. Zeama era verde initial, dupa ce am adaugat soda caustica s-a facut un galben aproape neon, iar dupa ce am amestecat solutia cu uleiurile s-a deschis la culoare si nu s-a mai vazut nici o urma de culoare. Asa ca la final am fentat si am adaugat si spanac maruntit in sapun. Ca eu am vrut sa fie verde neaparat, si nu ma las invinsa asa usor de niste reactii chimice :P


Asa ca pana la urma, dupa o zi obositoare am obtinut totusi culorile dorite. Am avut mare noroc ca m-a ajutat mami, caci altfel sigur nu reuseam sa fac tot ce mi-am propus. Desi parea simplu si nebositor sa faci sapun, la a treia reteta am inceput sa obosim si noi si blenderul. Ca urmare sapunl a parut sa dureze vesnic pana se ingroasa. Asa ca am ajuns la concluzia ca doua retete sunt mai mult decat suficiente pentru o singura zi.

Plicuri creative in 4 pasi

Materiale necesare:
-hartie
-foarfeca/cutter
-rigla
-creion/pix
-masina de cusut/ac si ata
-stampile, autocolante, fundite, buburuze, etc

1. Masurat

Primul sapun natural

In weekend am reusit sa fac in sfarsit primul meu sapun natural. L-am facut cu tehnica saponificarii la rece. Am incercat sa il fac cat mai benefic pentru piele asa ca am folosit ceai de musetel si galbenele in loc de apa. Am adaugat ceara de albine, propolis si argila in compozitie si am parfumat totul cu uleiuri esentiale de musetel, galbenele si tea tree. Acum singura problema e ca trebuie sa astept vreo luna pana il pot folosi. Of si nu am stat bine cu rabdarea niciodata

Din pacate nu am prea multe poze de la productie, caci am fost prea concentrata la soda caustica. Promit insa sa fac mai multe la tura viitoare. Binenteles ca mi sa facut pofta sa incerc mai multe tipuri de sapun. Am in plan unul de cafea si unul de rosii, da sa vedem pana ma apuc s-ar putea sa ma mai razgandesc.

Creioane chic

Pentru că începe şcoala în curând, m-am gândit să înfrumuseţăm nişte creioane. E o variantă ieftină şi rapidă de a te bucura de puţin modernism în penar.

Materiale necesare:
-creioane
-hârtie colorată, de împachetat, etc
-lipici de hârtie sau aracet
-foarfecă
-riglă
-şmirghel

Am castigat din nou

Si iar datorita contului de DeviantArt. Desi il folosesc tot mai rar pentru postari, imi place totusi sa imi pierd timpul citind jurnale si admirand galerii. Asa ca in momentul in care am gasit kiriban-ul lui *kerinewton am inceput sa stau la pândă pe etsy pentru a fi a 800-a persoana care adauga ParAmourDesign la favorite. Si am avut noroc intr-o sambata. Chiar dupa ce m-am trezit m-am pus la comp cu ochii inca lipiciosi si nu mi-a venit sa cred ca sunt asa norocoasa :)


Desi am avut emotii ca se poate rataci, coletul a ajuns totusi cu bine, si acum ma bucur de el. Sunt incantata de model, mi-a placut de cand l-am vazut asa ca ocazia asta a fost bine venita.

Si cel mai incantata cred ca am fost de cum era ambalat, cu gust si cu grija pentru detalii, ca un adevarat cadou. M-am simtit ca si cum ar fi ziua mea :)

PS: Am observat ca magazinul s-a inchis pe etsy dar se pare ca bratara se gaseste acum aici de cumparat.

La Rosia Monatana

Dupa ce am plecat de la Truda ne-am indreptat spre Rosia Montanta.
Rosia e un sat vechi in care s-au dus lupte pentru aur inca din cele mai vechi timpuri, si cei care au venit aici au uitat sa vada frumusetea naturii dincolo de bogatia materiala. Am participat la un foc de tabara cu locatarii care ne-au povestit cate ceva din istoria Rosiei Montane si din lupta acerba pe care o duc si astazi cei care vor sa traiasca in continuare in linistea si frumusetea muntilor inconjuratori.
Eu nu am apucat sa savurez pre mult din peisaj, ca m-am trezit obosita ca o baba ramolita care nu e obisnuita cu dormitul in cort pe brushi de pamant si urcatul si coboratul de kilometrii pe zi. Asa ca nu am facut decat drumul strict necesar de la cort la masina si de la masina la targ, si inapoi, si pana sus la locul de concerte, si iar inapoi. Of nu am urcat si coborat atata intr-un an intreg, si sincer prefer scarile, chiar si cu sutele cum erau la Turda decat urcusul continuuuuu.

Asa ca dupa 3 zile am avut dureri destul de zdravene de spate si am reusit si sa trag o raceala de toata frumusetea, care mi-a stricat jumatate din concediu.


In schimb, mi-a placut mult de tot, faptul ca in curtea unde am campat era plin de animale. Cele mai dulci fiind cateii si pisicile care se jucau impreuna.


Printre ele se afla si dl. Zorro in persoana, cu o privire diabolica. Ah ce mi-a placut pisicuta asta, parca era un personaj de desene animate.


Pe drum spre casa am oprit la marginea drumului si ne-am ascuns la umbra unei paduri magice. Ii spun magice pentru ca nu am vazut atatia fluturi intr-un loc pana acum. Erau de toate dimensiunile si culorile, chiar si unii mov cu galben. Au fost splendizi dar din pacate mult prea saltareti, si nu am reusit sa ii prind pe toti in poze.



Dar cel mai magic a fost momentul cand am descoperit doua libelule care zburau deasupra unui parau mititel. Au fost cel mai frumos lucru pe care l-am vazut pana acum. Primadata le-am vazut de la distanta si pareau sa aibe aripile negru cu albastru intens, apoi m-am apropiat de ele si sclipeau in cel mai frumos verde inchis pe care l-am vazut. Dansau asa prin aer schimband culorile in functie de cum batea lumina pe ele, am stat vreo 20 de minute si le-am admirat. Ce pacat ca nu am reusit sa le pozez, dar o sa imi ramana vii in memorie pentru mult timp, asta e sigur.

Povesti din concediu - Salina Turda

Concediul l-am inceput cu o vizita la salina de la Turda.

Am ajuns duminca pe la ora 14.00 si ne-am chinuit sa gasim loc de parcare. Intrarea in mina avea o arhitectura interesanta, putin sf, dar cu bun gust. Am trecut printr-un coridor lung si innabusit. Am deschis usa catre "pestera" si ne-a izbit o racoare placuta cu un miros de vechi, inchis si putin ranced. Am inceput sa coboram, putin mai mult de 100 de scari. Inainte sa ajungem am admirat tavanul sculptat de vant parca vrand sa imite valuri si ochiuri de vartej.
Eu am mai fost la o salina in Germania cand am avut vreo 10-12 ani. Asa ca pentru inceput nu am fost prea impresionata de peretii de sare si tunelele cioplite adanc in munte. Dar mi-au placut mult structurile create de curentii de aer, lemnul invechit si acoperit parca de zapada, nu de sare si nu in ultimul rand racoarea de frigider care ne-a picat foarte bine intr-o zi torida de vara.


Natura nu s-a lasat subjugata de tot si a inceput sa modifice ceea ce a creat omul in interiorul muntelui. Tavanul avea mai degraba aspectul unei pesteri arctice decat al unei structuri create de om cu dalta si ciocanul. Sau cel putin in locurile in care infiltratiile de apa si curentii de aer au infrumusetat structurile rigide. Lemnul a fost invelit deasemenea in vesminte de iarna iar bucatile de fier care se gasesc in adancuri sunt presarate cu margele de rugina si sare pe care din pacate nu am reusit sa le fotografiez sub nici o forma. Si acum regret ca nu mi-am dus trepiedul cu mine. Grrr

Apoi am patruns mai adanc in subteran. Am coborat intr-o cavitate in care tavanul era doar putin deasupra capetelor noastre si senzatia de pestera straveche si inghetata parca se intarea. Am vazut o balustrada de lemn si lume privind in jos. Ne-am apropiat si noi incet. Se auzeau bubuituri grele care lasau in urma lor un ecou infundat. Manati de curiozitate ne-am aplecat peste balustrada masiva.M-am trezit privind catre o alta lume. Peretii unui con imens, care se largea in parte de jos, au fost primul lucru pe care l-am vazut. Apoi,la o adancime de aproape iti taia respiratia, se afla un lac cu apa de un verde inchis, pe care doar intunericul putea sa il creeze. In mijlocul lacului era o insula, iar pe insula un paienjeniş de lumini si structuri de lemn parca ireal de frumoase. Ecourile bubuiturilor continuau sa ne inconjoare si te faceau sa simti ca intradevar esti intr-o lume defirita de ce ai cunoscut pana acum.


Din pacate pozele sunt doar o umbra a ceea ce au vazut ochii mei si ce am simtit in momentele acelea cu mult mai intens, fiind nu doar imagine ci si auz, miros, senzatie.

Pe un fel de pod , infipt direct in peretii laterali am trecut pe langa lift si stalactite uriase de sare, si am mers in partea cealalta spre scarile de lemn, care coborau 14 etaje pana la primul nivel al minei.

Cand am inceput sa coboram spre primul nivel, cel cu "parcul de distractii" am avut in schimb o senzatie neplacuta de bazar. Lume multa, galagie, agitatie, inghesuiala. S-a pierdut din senzatia de ireal pe care am avut-o inainte. O roata uriasa ne-a intampinat cu beculete colorate pe fiecare brat. Copiii multi si galagiosi fugeau in jur si se jucau cu sarea ca intr-un parc cu nisipul. Un teren de minigolf ocupa un spatiu parca prea mare pentru cata lume ii dadea atentie. La lift era o coada interminabila de oameni care nu vroiau sau nu puteau urca pe scari. Nu am stat prea mult aici.

Am inceput sa coboram niste scari inguste, infundate in intregime in pereti de sare. Am tot coborat fara sa ne mai dam seama cate etaje se afla deasupra sau sub noi. Intr-un final am ajuns jos, la lac. Am trecut podul impunator si am inteles in final ce era bubuitul acela infundat si straniu. Erau barcute cu vâslaşi mai nepriceputi care se loveau de peretii de sare. Am stat aici in cuiburile de lumina pana s-a anuntat inchiderea minei si au inceput sa se stinga incet luminile.

Cam asta am facut vreo 5 zile la rand. Iar in unele zile am mai mers si la bazinele "pentru lenesi" cu o salinitate de 10%. Ah ce mi-a placut sa ma balacesc si sa inot asa fara efort Bazine cu apa sarata ar trebui introduse la orice strand ce se respecta. E cu atat mai bine sa te tolanesti numai prin apa in loc sa te chinui sa nu te scufunzi incat nu inteleg de ce nu se straduiesc pe la stranduri sa obtina efectul asta si artificial. :)

Despre restul concediului o sa va mai povestesc altadata, ca deja m-am lungit cam mult.