In Delfi am inceput sa vizitam de dimineata ruinele. Am urcat incet cu multe opriri la umbra pinilor razleti, si am tras de o sticluta cu apa incalzita. Am avut noroc ca am gasit pe la mijlocul traseului o ţâşnitoare, si chiar daca apa era groaznica la gust si calduţa pedeasupra tot ne-am bucurat de ea de fiecare data cand am trecut pe acolo.
Bineinteles ca nu ne-am invatat minte ca slapii de plaja nu sunt incaltamintea adecvata pentru a vizita centrul Greciei. Asa ca am avut de infruntat in afara arsitei si drumurile stancoase, aride cu pietre vechi de sute de ani si lustruite de mii de talpi ale turistilor care au trecut pe acolo.
Ne cam venea sa ne lasam pagubasi, dar daca tot am ajuns pana acolo si am platit si intrarea nu ne-a ramas decat sa rezistam eroic tuturor incercarilor. Asa ca incet dar sigur si cu multe, multe pauze, caci noi obisnuiti cu traiul la campie am cam gâfâit pe la urcuşuri, dar pana la urma tot am reusit sa vizitam si noi totul.
Ajunsi jos din nou primul lucuru la care am ravnit amndoi a fost un suc rece. Lucru bine stiut de cei ce detin taraba cu racoritoare si exploat ca atare. In sfarsit dupa multa caldura indurata am inceput plimbarea prin muzeul racoros. Mie mi-a placut foarte mult, si nu doar pentru ca era modern si luminos ci mai ales pentru ca aveai voie sa faci poze in draci cat timp nu foloseai bliţul. Asa ca cred ca am pozat aproape tot muzeul piesa cu piesa :)
Pana dupa masa am terminat si cu muzeul, asa ca ne-am continuat drumul cu masina spre Atena. Pentru ca tipul din Atena lucra pana seara la 10 am hotarat sa ne oprim pe drum si sa mai facem pauze pe unde gasim ceva ce pare mai interesant. Asa ca nu dupa mult timp am orit intr-o statiune montana si am facut o scurta plimbare, dar cumva am nimerit intr-un interval de timp in care totul era inchis asa ca ne-am continuat drumul cautand un loc umbros pentru picnic.
Am oprit intr-o parcare in apropierea unei mine de bauxita, ne-am hapalit conservele si am continuat incet calatoria.CAutand obiective turistice ne-am ratacit printru-n satuc si am ajuns pe stradute inguste si intortocheate pe care GPS-ul nu le-a mai cunoscut, dar cu putin noroc am reusit sa urcam din nou pe drumul princial. Am facut o ultima incercare de a gasi un orasel in care sa pierdem vremea si ne-am trezit in Thiva, intr-un cartier musulman cu magazine vechi, inchise in mare parte la ora la care am ajuns noi si tot felul de lume dubioasa pe strada. Sau cel putin asa parea pentru noi, caci nu ne asteptam la un astfel de peisaj oriental. Am vizitat putin centrul, dar iar nu am gasit foarte multe de vazut, parea un orasel mic si saracut, cu cani vagabonzi pe centru si boschetari la colt de strada, asa ca am facut cateva poze si ne-am continuat drumul. Am aflat ulterior ca am vizitat de fapt renumita localitate cu numele romanesc Teba.
Spre seara am ajuns in Atena, capitala cu 4 milioane de locuitori si un trafic infernal. Daca ati crezut ca in Romania se conduce aiurea atunci nu aveti decat sa vizitati Grecia sa vedeti ca se poate si mai si. Am parcat masina in fata casei gazdei noastre si am plecat sa cautam o terasa sa mancam ceva de cina. Nici nu am iesit bine de pe strada ca am descoperit portocali pe strada. Erau copaci cu fructe coapte care stateau cazute pe jos si nimeni nu le culegea, asa ca repede ne-am halit sa culegem ficeare cate o "portocala", marius a mancat primul apoi am incercat si eu, dar dezamagirea a fost mare caci nu erau bune la gust. Erau acre, dar nu acrul acela gustos al lamaii ci pur si simplu rele, se pare ca e o specie de citrice care nu se manaca ci se foloseste pentru dulceata, cum ni s-a spus ulterior. Dar grecii care ne-au auzit povestind cu cata bucurie am cules noi portocalele lor s-au distrat copios de noi.
Dupa ce am mancat bine la o terasa unde se servea Gyros la 2 euro, un fel de shaormerie locala, ne-am intalnit cu gazda noastra de couchsurfing si am mai stat la povesti. Ne-am culcat pe la vreo 12, franti de oboseala.
In afara de cativa artisti handmade, cu care nu am reusit sa socializ precum mi-as fi dorit, am fost inconjurata de haine vechi si fashoniste mult prea trendy pentru a avea ce vorbi cu mine :)
Asa ca Marius s-a scufundat in lectura iar eu am suferit de plictiseala si un usor sentiment de singuratate si izolare. 
M-am uitat cu jint la extraterestrul verde creat de Murano Glass Jewellery dar cum nu am vandut suficent incat sa imi permit asa rasfat m-am multumit cu o poza pentru blog. 
Miercuri am tinut un workshop caritabil, si am avut placerea sa fiu inconjurata de prietene dragi care au venit sa coasem impreuna. 
Iar la final nu am putut sa nu cumpar frumusetea de con creata de Alina aka Hana la care lucrat mai bine de doua ore, si pe care ar mai fi bibilit daca nu ne-ar fi dat afara organizatorii din atelier. Asa ca savurez noua mea decoratiune de craciun si atept sa ne intalnim cat mai curand la o şezătoare si sa coasem impreuna. 
