Meteora - ireal de frumoasa

Pentru itinerarul spre Kampala am ales sa ne furisam pe un drum fara autostrada, astfel pe de o parte am evitat taxele de drum iar pe de alta parte am putut savura peisajul si am putut opri la marginea drumului pentru picnic. Asa am serpuit pe drumuri de munte in apropierea Olimpului. Peisajul parea destul de autohton cu capre si munti, dar cu mai putina verdeata si caini de alte dimensiuni decat ii vezi pe la noi. Rar mi se intampla sa imi fie frica de cani, dar parca dulaii astia ce semanau mai degraba cu poneii si aveau urechile roase, chiar mi-au dat fiori. Spre seara am ajuns in Kalampaka, orasul de la poalele Meteorei. Muntii pe care ii vedeam acum deslusit erau frumosi si impresionanti, iar nerabdarea de a urca crestea in mine tot mai mult. Dar cum era seara nu ne-a ramas altceva de facut decat sa ne ridicam cortul. Am gasit un camping modest dar curat cu un nenea foarte simpatic la receptie care ne-a dat si cateva felii de paine. Cum era mare sarbatoare ne-a spus ca nu o sa mai gasim in localitate paine pana a doua zi dar ne-a oferit din painea pe care o aveau ei la micul lor restaurant. Am fost placut impresionati de atata ospitalitate iar a doua zi de dimineata am baut un ceai la terasa campingului.
Dupa ce ne-am strans cortul ne-am indreptat spre Meteora. Am vazut poze cu ce ma asteapta acolo dar parca tot am fost impresionata de dimensiunile rocilor erodate.

CUm imi place la nebunie sa stau in locuri inalte in apropierea abisuriler, m-am simtit ca pestele in apa. Ah cat de mult mi-a placut, mai ales faptul ca unele roci se inaltau la marginea drumului si puteau fi escaladate foarte usor. Cred ca as fi putut sa stau acolo in varful muntilor si sa privesc la vale la nesfarsit, dar cum Marius nu se impaca prea bine cu inaltime, si nu ii place sa ma vada nici pe mine cocotata nu prea mi-a ramas altceva de facut decat sa stau cuminte pe locuri mai "sigure" si sa fac poze.

Ah, ce nu as fi dat sa am un aparat cu filtru de polarizare, caci aerul din Grecia mi-a cam dat de furca mai ales la pozele de la distanta cum a fost cazul si aici.

Din pacate am ajuns marti, iar manastirea Megalos Meteoron a fost inchisa, dar am facut o vizita la Varlaam. Nu pot sa spun ca m-a impresionat foarte tare, cu bisericile si popii nu prea ma impac, dar oricum daca am ajuns pana acolo merita vazuta si o manastire macar, dar nu mai mult ca nu e cazul sa exageram. Asa ca pana pe la 2-3 am cam terminat cu plimbarile si ne-am continuat calatoria cu urmatorul stop la Delfi.

Drumul a fost bun si a continuat sa ne urce si sa ne coboare peste siruri muntoase. Nu mai stiu numarul muntilor, dar cred ca am ajuns la vreo 5 urcari si coborari. Incepusem sa ma plictisesc deja, asta pana m-a pus Marius sa mai conduc si eu. Primadata m-am gandit cu groaza la serpentinele ce urmeaza, dar cand am dat de ele nu m-am mai saturat de cormanit, caci drumurile, desi sapate prin munte, erau destul de largi, si eu am prins gustul sofatului. Brum, brum.

Pe la vreo 19.00 am ajuns la camping Delfi, cel mai luxos pe care l-am vazut pana atunci, cu piscina si o panorama de care nu ne asteptam sa avem parte chiar in primul rand.

Asa ca ne-am facut repede cortul si am mai tras si o baie in bazin. Seara am mancat o musaka pe terasa cu aceeasi panorama fabuloasa pe care o aveam si in fata cortului. Apoi am mai jucat putin ping-pong si ne-am culcat obositi dar incantati de privelistea frumoasa. Cicadele cantau din nou la unison deasupra cortului, parca am visat ca vreu sa le alung.