Continuăm cu relaxarea pe plajă

După peripeţiile de prin Kotor am simţit nevoia de odihnă, aşa că am petrecut mai tot timul pe plaja mică şi idilică din Petrovac. După vreo două zile însă am început să fim tot mai iritaţi şi să ne certăm din nimicuri. Marius avea mereu impresia că nu stăm destul la plajă şi că ne irosim timpul scurt şi preţios pe care îl mai aveam aici, iar eu aveam impresia că stăm prea mult la plajă şi nu mai facem nimic altceva. Am stat şi am analizat scurt de unde a apărut iritaţia asta şi am ajuns la concluzia că principala cauză e înghesuiala de pe plajă. Cum am avut ghinionul să ne aflăm în plin sezon şi să nu ne permitem răsfăţul de a sta pe şezlonguri a trebuit să ne găsim câte un loc pe micile porţiuni de plajă libere. Aici înghesuiala întrecea orice mi-am putut imagina, era o luptă acerbă pe fiecare peticel de plajă. Dimineaţa când mergeam la plajă ne gaseam cu greu un loc în care sa ne întindem rogojinile, apoi era un adevărat efort să găseşti o ieşire la apă prin labirintul de culoare înguste de doar o palmă dintre cearceafurile înghesuite pe pietriş. Şi dacă la apă mai înaintam cumva, căci era distanţa scurtă, parcă iesirea spre casă, pe la amiază, era şi mai dificilă, iar traseul era definit de întoarceri, îmbârligături, întortocheală şi împiediceli care au stors din noi toată energia.

Bun, odată definită cauza nemulţumirilor nu ne-a mai rămas decât să o eliminăm şi să ne aventurăm în căutarea unei alte plaje mai liniştite.
Sună simplu, dar groaza de trafic şi străduţe înguste cu pante mari ne-a tăiat puţin din avânt. Simplu sau complicat nu mai conta, trebuia să facem ceva pentru a savura şi ultimele două zile din concediu aşa că am urcat în maşină şi am pornit în căutarea unei plaje fără copii gălăgioşi, vânzători enervanţi şi înghesuială în general. Am încercat la început prin zonă, dar ne-am dat seama că nu are rost, toate plajele erau parcă la fel de mici şi aglomerate aşa că am hotărâ să ne îndepărtăm la vre-o oră de mers cu masina până la Ulcinj unde se gaseşte cea mai lungă plajă din Muntenegru cu o lungime de peste 10 km, deci nu avea cum să fie aşa plină.

Din prost noroc, rătăcind prin staţiune, am ajuns prin "curtea" umbrită a unui fost complex turistic, aproape de o plajă imensă. Aici plaja era lungă cât vezi cu ochii şi suficient de lată pentru a lăsa loc unui câmp de nisip fin, bătut de vânt în valuri mici. Ah lărgământ, ditamai lărgământul, era o binecuvântare pentru suflet să iţi poţi întinde rogojina iar la distanţe de până la 2 metrii să nu fie nimeni în jurul tău, şi de nisipul fin nici nu mai are rost să vă zic nimic... Ba are rost, şi nu mă pot abţine să nu precizez că era cel mai fin nisip pe care l-am întâlnit vreodată. Când m-am jucat cu mâinile prin el aveam impresia că mângâi un animăluţ pufos, iar după câteva zile de plajă cu pietriş am apreciat la maxim podeaua de catifea ce ne întâmpina aici. Abia acum ne-am dat seama cât de mult ne lipseau liniştea, nisipul fin şi mai ales briza răcoritoare a mării , care a ocolit plajă idilică din golfuleţul staţiunii noastre. Aşa că am hotărât să ne trezim ziua următoare de dimineaţă, să nu mai pierdem vremea prin înghesuiala din Petrovac şi să ne întoarcem aici. Desi drumul de întoarcere era aglomerat şi am pierdut peste o oră şi jumătate până să ajungem tot nu ne-am lăsat descurajaţi iar hotărârea luată era de neclintit.

A doua zi am pornit aşadar de dimineaţă la drum pentru a mai savura odata plaja cu nisipul moale din Ulcinj. Pe la amiază ne-am retras în curtea resortului părăsit. În acea curte deschisă se găsea o pădure de pini, care spre plajă era destul de populată dar înaintând puţin am găsit un locşor mai retras. Ne-am aşezat pe două cioturi şi am mâncat în linişte conservele de fasole duse de acasă. Am inspirat adânc mirosul proaspăt de pini şi ne-am bucurat de umbra răcoroasă oferita de aceştia.

După prânz ne-am continuat drumul cu maşina, căci am vrut să vedem şi capătul Muntenegrului, despre care am auzit ca ar fi sălbatic şi idilic, aşa că ne-am îndreptat spre Ada Bojana. Am ajuns în localitatea pescărească şi am început să căutam iar plaja.

Am trecut un pod şi ne-am trezit în faţa unei bariere unde un portar ne-a spus că trebuie să plătim, dar noi nu vroiam să plătim penrtu a merge la plajă. Ca urmare am trecut podul înapoi, ne-am întors în sat şi am întrebat pe acolo dacă drumul de pe malul acesta al râului nu duce tot la plajă. Ni s-a confirmat că ceea ce bănuiam noi e adevărat, iar drumul, deşi era mai rău, măcar era pe gratis, iar gratis e sfânt. Am înaintat printr-un peisaj sălbatic de stufăriş şi vegetaţie prăfuită, pe un drum de nisip ce mi-a amintit un pic de sălbăticia de la Sulina.

Şi aici ne-a întâmpinat o plajă largă cu şi mai puţină lume. Nisipul nu era la fel de fin ca la Ulcinj , ci mai degrabă avea textura nisipului de la Marea Neagră, sau mai bine zis a oricărui alt nisip de pe oricare altă plajă, dar tot era mai plăcut decât pietricelele enervante de pe plaja noastră în care mă scufundam la fiecare pas, şi care după o vreme îmi provocau dureri in tălpi. Peisajul era întradevăr mai sălbatic şi neamenajat în zona asta, iar faptul că am ajuns după câteva zile furtunoase cu valuri mari au scos şi mai tare în evidenţă faptul că zona e lăsată în voia naturii. Din păcate natura noastră e cam poluată iar în zone şi momente din astea iţi dai seama cel mai bine de lucurl astă, căci pe mal erau aduse pe lângă scoici, crenguţe şi pietricele şi multe gunoaie de tot felul.

Eu însă eram în culmea fericirii căci am reuşit să adun o multitudine de scoci, crenguţe, tot felul de cleşti de raci şi alte comori marine pe care nu le pot identifica în totalitate. După ce ne-am bălăcit şi am mai lenevit la soare m-a prins cheul de făcut poze, aşa că l-am lăsat pe Marius la pârjolit şi mi-am văzut de ale mele.

În final am reuşit aşadar să fim amândoi mulţumiţi de ultimele zile petrecute la mare, am găsit atât liniştea şi relaxarea mult râvnită cât şi puţină aventură în sălbăticia naturii, iar peisajul de pe drum a fost şi el magnific şi a compensat  aglomeraţia de pe şosea; cel puţin pentru mine, care nu eram la volan.