Weekend in Cluj cu conferinte si tot felul de surprize

Acum două săptămâni am fost invitată de Raluca de la Asociatia Climb să particip la conferința „Meșteșugul și rolul structurilor de economie socială în păstrarea tradiției” la Fundatia Kallos Zoltan, în localitatea Răscruci

Ocazia de a evada un weekend din cotidian și a participa la o conferință despre meșteșuguri mi-a surâs imediat, așa că nu a mai fost nevoie de mult și am pornit la drum. Le-am convins și pe arădencele mele creative de la Monel si Hanaletters să mi se alăture și ne-am bucurat împreună de un sfârșit de săptămână ce se preconiza a fi cel puțin interesant, chiar dacă nu eram noi încă lămurite la ce să ne așteptăm.

Am ajuns noaptea la fundația din Răscruci și am fost plăcut surprinși de faptul că Raluca și Andra ne-au așteptat și ne-au primit călduros chiar și la ora aceea târzie. Desi eram cam obosiți cu toții, parcă faptul că eram într-un apartament de internat, cu totii la grămadă, ne-a dat senzația de tabară și ne-a făcut să pierdem vremea râzand din orice prostie, asa că nu ne-am culact decât târziu în noapte.

Am râs noi seara cu toții dar și dimineața am fi plâns tot împreună, că nimeni nu prea a vrut să fie primul care se trezeste să ocupe baia. Ca urmare am întârziat la micul dejun și, și la conferință, tot ultimii am ajuns.

Conferința a fost foarte interesantă și ne-a prezentat câteva afaceri sociale, adică firme care angajează un anumit procent de personal din grupuri dezavantajate. Printre aceste proiecte se numară și Mestesuguri de câmpie,
organizație ce se ocupă de țeserea de covoare la război. Ei sunt încă la început, dar se pare că e un început promițător așa că aștept cu nerăbdare să îi văd crescând.

Cea mai placută surpriză din ziua de sâmbătă a fost vizita la muzeul etnografic al fundatiei Kallos Zoltan. Când am văzut pe program că vom vizita un muzeu al fundației îmi imaginam o casă mică cu 2-3 camere, amenajată cu obiecte traditionale, cam ceva în genul a ce a avut bunica mea și numea camera populara. Dar, spre surprinderea mea, muzeul depășește mult așteptările mele. El se răsfiră într-o clădire măricică cu camere aranjate cu mult bun gust, "ticsite" de obiecte traditionale. Deși ticsit nu e cuvântul tocmai potrivit căci duce cu gândul la o înghesuială dezordonată, ceea ce clar nu a fost cazul. Camerele erau pline în cea mai mare parte cu textile tradiționale, cu obiecte ceramice și mobilier vechi, aranjate foarte armonios, cu mult bun gust și simț cromatic deosebit, creand un aspect foarte îngrijit și unitar. Mie personal arta tradițională mi s-a părut întodeauna mult prea încărcată și de multe ori aveam impresia unui amalgan de culori ce nu armonizau între ele. Chiar și prin muzee nu scăpam de senzația de prea mult, prea colorat, prea nu stiu cum. Aici însă pot spune că e primadată când am admirat întradevăr meșteșugul traditional la adevărata lui valoare, deoarece era pus în valoare așa cum ar fi trebuit să fie peste tot: cu mult respect și simț estetic deosebit, lăsându-te să iesi din  muzeu cu gura cascată, profund impresionat de modele tradiționale și obiectele lucrate cu meșteșug. 

Din păcate pozatul e permis doar pe hol și e interzis în restul muzeului, dar vă recomand cu căldură să vă organizați și să faceți o vizită la minunăția asta de muzeu dacă aveți drum pe la Cluj. Nu doar eu am fost impresionată ci și pe fete le-am auzit vorbind cu patimă de punctul în cruce și dorința de a-l încerca cu propriile mâini, așa că ceva tre să fi făcut bine oamenii ăștia cu muzeul lor.

Dicuțiile și prezentările participanților au continuat și după inspiraționala vizită la muzeu. Cu oaczia asta am cunoscut oameni interesanți cu care sper să ne mai întâlnim pe viitor. Cel mai impresionată am fost de sapunurile Fain, de prezentarea grafică și conceptul închegat al întregului brand construit de Ionuț Horoba cu ajutorul lui Alina Bondrea.

O altă plăcere neașteptată a fost să aud poveștile doamnei Simo Julia care mie mi-au umplut sufletul de bucurie. Rareori întâlnesc oameni așa deschiși și sinceri pe care aș dori să ii aud vorbi intr-una.

După ce discuțiile păreau încheiate am profitat de câteva ore libere și am dat o fugă până la Cluj. Ar fi fost totuși păcat să fim așa aproape și să nu vizităm puțin orașul acesta minunat.

Aici, pe lânga târgurile olarilor și cel de carte, de care am citit dinainte, am dat și peste un mic salon de expunere a celor de la Dizainăr. De dragul obiectelor expuse am intrat chiar de două ori în pavilion, nu doar când am văzut în treacăt standul, ci și când ne-am întors la mașină.

Seara s-a încheiat cu niște proiecții video care "iți dau aripi" - Scurt metrajele intitulate: Fascinația Meșteșugului pe care le puteti vedea pe youtube și care noi am fi vrut să nu se termine așa de repede. Spre bucuria noastra Matei Pleșa, creatorul acestor scurt metraje are planuri de a continua seria filmelor despre meșteșugari așa că eu îl voi urmări și voi aștepta cu nerăbdare să văd ce va urma.

Duminica am avut parte de o vreme urâtă, de toamnă, cu ploaie măruntă și cer posomorât. Am început ziua cu un mic dejun gustos și cu discuții diverse și socializare cu participanții la eveniment.
În program era trecută o vizită la castelul Banfy din Bonțida, dar vremea rea ne-a cam speriat și era cât pe ce să renunțăm la ieșitul din casă. Noroc totuși că a învins curiozitatea și, în grup restrâns de aventurieri, ne-am avântat cu capul înainte prin ploaie în vizitarea castelului.

Desi ne-am zgribulit cu toții nu cred că a regretat nici unul ieșirea.

Castelul e într-o stare avansată de degradare, fix pe gustul meu de făcut poze, cum ar veni, așa că eu am savurat din plin ruina asta nobiliară.

Cândva sunt sigură că acest castel va fi pe placul mulțimii, renovat precum cetatea Alba Iuliei într-un stil tipic clădirilor europene, dar asta va mai dura după cum se pare destul de mult. Așa că vă rămâne sufficient timp să îl savurați în stadiul lui actual de ruină impunătoare.

Ieșirea noastră mi-a depășit așteptările cam din toate punctele de vedere și am rămas doar cu senzația că s-a terminat mult prea repede. Dar sper să ne mai întâlnim și cu alte ocazii cu oamenii frumoși pe care i-am cunoscut cu ocazia asta.