Meteora - ireal de frumoasa

Pentru itinerarul spre Kampala am ales sa ne furisam pe un drum fara autostrada, astfel pe de o parte am evitat taxele de drum iar pe de alta parte am putut savura peisajul si am putut opri la marginea drumului pentru picnic. Asa am serpuit pe drumuri de munte in apropierea Olimpului. Peisajul parea destul de autohton cu capre si munti, dar cu mai putina verdeata si caini de alte dimensiuni decat ii vezi pe la noi. Rar mi se intampla sa imi fie frica de cani, dar parca dulaii astia ce semanau mai degraba cu poneii si aveau urechile roase, chiar mi-au dat fiori. Spre seara am ajuns in Kalampaka, orasul de la poalele Meteorei. Muntii pe care ii vedeam acum deslusit erau frumosi si impresionanti, iar nerabdarea de a urca crestea in mine tot mai mult. Dar cum era seara nu ne-a ramas altceva de facut decat sa ne ridicam cortul. Am gasit un camping modest dar curat cu un nenea foarte simpatic la receptie care ne-a dat si cateva felii de paine. Cum era mare sarbatoare ne-a spus ca nu o sa mai gasim in localitate paine pana a doua zi dar ne-a oferit din painea pe care o aveau ei la micul lor restaurant. Am fost placut impresionati de atata ospitalitate iar a doua zi de dimineata am baut un ceai la terasa campingului.
Dupa ce ne-am strans cortul ne-am indreptat spre Meteora. Am vazut poze cu ce ma asteapta acolo dar parca tot am fost impresionata de dimensiunile rocilor erodate.

CUm imi place la nebunie sa stau in locuri inalte in apropierea abisuriler, m-am simtit ca pestele in apa. Ah cat de mult mi-a placut, mai ales faptul ca unele roci se inaltau la marginea drumului si puteau fi escaladate foarte usor. Cred ca as fi putut sa stau acolo in varful muntilor si sa privesc la vale la nesfarsit, dar cum Marius nu se impaca prea bine cu inaltime, si nu ii place sa ma vada nici pe mine cocotata nu prea mi-a ramas altceva de facut decat sa stau cuminte pe locuri mai "sigure" si sa fac poze.

Ah, ce nu as fi dat sa am un aparat cu filtru de polarizare, caci aerul din Grecia mi-a cam dat de furca mai ales la pozele de la distanta cum a fost cazul si aici.

Din pacate am ajuns marti, iar manastirea Megalos Meteoron a fost inchisa, dar am facut o vizita la Varlaam. Nu pot sa spun ca m-a impresionat foarte tare, cu bisericile si popii nu prea ma impac, dar oricum daca am ajuns pana acolo merita vazuta si o manastire macar, dar nu mai mult ca nu e cazul sa exageram. Asa ca pana pe la 2-3 am cam terminat cu plimbarile si ne-am continuat calatoria cu urmatorul stop la Delfi.

Drumul a fost bun si a continuat sa ne urce si sa ne coboare peste siruri muntoase. Nu mai stiu numarul muntilor, dar cred ca am ajuns la vreo 5 urcari si coborari. Incepusem sa ma plictisesc deja, asta pana m-a pus Marius sa mai conduc si eu. Primadata m-am gandit cu groaza la serpentinele ce urmeaza, dar cand am dat de ele nu m-am mai saturat de cormanit, caci drumurile, desi sapate prin munte, erau destul de largi, si eu am prins gustul sofatului. Brum, brum.

Pe la vreo 19.00 am ajuns la camping Delfi, cel mai luxos pe care l-am vazut pana atunci, cu piscina si o panorama de care nu ne asteptam sa avem parte chiar in primul rand.

Asa ca ne-am facut repede cortul si am mai tras si o baie in bazin. Seara am mancat o musaka pe terasa cu aceeasi panorama fabuloasa pe care o aveam si in fata cortului. Apoi am mai jucat putin ping-pong si ne-am culcat obositi dar incantati de privelistea frumoasa. Cicadele cantau din nou la unison deasupra cortului, parca am visat ca vreu sa le alung.

Halkidiki, venim

A doua dimineata ne-am savurat micul de jun alaturi de gazdele primitoare si de brazilienii couch surferi. Ei s-au grabit la Autobus iar noi cu domnita casei ne-am revenit incet din ameteala diminetii.

Pisicutele s-au jucat vesele si pline de enrgie, oferindu-ne un show matinal care ne-a binedispus. In curte catelul, desi mai degraba as putea sa-i zic poneiul dupa dimensiuni, latra invidios pe pisoii jucausi care aveau dreptul sa stea pe terasa. Iar noi ne miscam printre ei cu o lene grozava.

Ne-am inceput intr-un final drumul spre Halkidiki. Marius la volan eu in dreapta, Irini in spate si GPS-ul pe parbriz. Am fost deci un sofer si trei care au inceput sa dea indicatii de drum, contradictorii bineinteles. Saracul Marius, va garantez ca nu ati fi vrut sa fiti in locul lui. Cu chiu cu vai am ajuns si noi in apropiere de plaja, am cules si restul echipei, i-am indesat cumva in Masina si am urcat pe un deal unde am parcat masina la umbra si am luat-o la picior spre plaja. Am coborat un drum stancos, abrupt si ingust care serpuia printr-o padure de pini si tufe intepacioase, iar sandalele noastre nu ne mai erau prietene.

Dar cand am inceput sa zarim primele sclipiri ale apei parca tot efortul era uitat si dorul de mare mi-a grabit pasul. Plaja era minunata, cu apa limpede, nisip fin, stanci inaltate ca o cortina protectoare si pini batrani cu crengi rasucite in jurul pietrelor de care s-au agatat.


Am inceput sa ne montam cortul pentru primadata in aceasta calatorie. Desi cam stangaci, am reusit totusi sa il ridicam destul de repede si sa ne bucuram in curand de apa calda si clara in care ne-am balacit cu bucurie de copil. Nu am putut sa credc a exista o mare atat de clara incat sa vezi firicelele de nisip de pe fundul marii cand apa iti ajunge deja la piept. Am inceput sa realizez ca e un concediu pe care nu o sa il uit prea curand.

Dupa o baie lunga si relaxanta am fost dusi la munca, trebuia sa cautam lemne de foc, asa ca am urcat cu totii intr-o plantatie de maslini si am inceput sa cautam vreascuri uscate. Cum totul era aranjat si pomii tunsi de uscaciuni ceea ce ne-am propus noi parea destul de greu de realizat, dar fiecare cauta cateva crengute si le aduna. Mie mi se parea ca trebuie sa gasim ceva mai mare ca sa avem spor mai mult asa ca am urcat si m-am abatut ceva de la drum iar sub un tufis am gasit niste busteni destul de mari care au ramas in urma de la curatarea maslinilor. Victoriosi nie-am intors cu totii, fiecare cu cate o craca de maslin tarand sau carand in functie de putere. Am marshaluit mandrii cu captura noastra prin fata celorlalte corturi afisand cu bucurie trofeele obtinute.

Dupa atata munca istovitoare ne-am aruncat din nou in apa savurand fiecare clipa. La lasarea serii am inceput sa facem focul de tabara, cel mai falnic dintre toate (trebuia sa precizez asta, ca doar nu am carat noi bustenii aia degeaba)

Am avut parte de un rasarit frumos de luna, caci luna, desi se afla deja in descrestere tot parea inca plina iar de la soare parea rosie si inflacarata.

Pe cand sa ne culcam ne-am dat seama ca cicadele din copaci sunt cu mult mai galagioase decat greierii nostrii autohtoni, si desi mie mi se parea ca tot a greiere suna si nu pot sa zic ca m-a deranjat prea tare, Marius le-a considerat enervante si a adormit destul de greu cu zumzetul lor in ureche.

Dupa un somn odihnitor ne-am trezit cu soarele care incepuse sa ne incinga cortul ca semn ca marea ne astepta pentru a ne racori. Am petrecut toata dimineata pe plaja iar pe la amiaza am inceput sa ne strangem lucrurile si sa urcam incetuţ pe drumul abrupt pe care am coborat parca cu mult mai mult elan decat urcam acum. Si ca si semn ca ne era greu sa ne despartim de acest loc minunat ne-am si ratacit. Am ajuns pe poteci inchise si salbaticite pe care nu am fost cu siguranta cu o zi inainte. Cu greu am gasit drumul cel bun si ne-am avantat spre o noua locatie: Trikala.

Cum să porţi Grecia la gât :)

Pentru ca abia m-am intors din concediu, si nu m-am saturat de pietrele din Grecia nici dupa doua saptamani, m-am gandit sa va propun un mic proiect prin care sa putem purta Grecia la gat oricand ne apuca dorul de duca.

Materiale necesare:
-pietricele (din Grecia in cazul meu)
-burghiu
-menghina
-clesti
-foarfeca
-snur
-capat de ata
-zale
-inchizatoare
-tija metalica

Inapoi din Grecia, dar nu si cu gandul.

Ne-am intors duminica seara dintr-o calatorie lunga si frumoasa in care am strabatut Grecia in lung si-n lat. As vrea sa va pot povesti totul, dar nici macar nu stiu cu ce sa incep. Ne-am intors dupa 15 zile cu peste 2000 de poze si amintiri bogate. Asa ca cel mai simplu ar fi daca as imparti totul in etape, si incep sa va povestesc cate putin in fiecare seara, ca sheherezada, ce ziceti, facem asa?

Ia sa incep:
Am plecat in frumoasa zi de 13. August dis-de-dimineata, adica pe la 8 jumate, ca noua asta ni se pare foarte matinal. Si am inceput calatoria bine dispusi. In Serbia ne-am luat micul dejun la umbra unui pom batran pe un pod vechi si parasit care trecea peste o balta racoroasa. Am savurat ceaiul cald si sandwich-ul inca proaspat, dar nu a durat mult si am inceput lupta cu tantarii, caci locul ales era prea frumos pentru a nu fi populat de zeci de tantari.
Dupa popasul acesta m-am urcat eu la volan, hotarata sa inaintez in forta spre alte meleaguri. Na poate nu chiar asa hotarata, ca nu am mai condus de mult, dar bucuroasa ca am avut incaltaminte adecvata si traficul nu era exagerat la ora aceea. Si am mers eu indrumata de GPS-ul nostru, care pana acum parea ca stie ce zice, asa ca fara sa ne facem nici un fel de griji am tot mers, desi mi se parea mie ca ceva nu e in regula caci in loc sa mergem prin centrul localitatilor, pe unde era drumul principal, parca tot de-al dracului m-a varat pe tot feluri de drumuri ocolitoare, cu asfalt spart si fara dunga pe mijloc, ca sa stiu si eu pe unde am de mers. Marius inca ii lua apararea, ca stie el care e drumul si ca hai cu curaj inainte. Dupa cateva ore am schimbat locul cu Marus, caci m-am saturat sa ma plimb pe toate centuriile catunelor.

Nu mergem noi prea mult ca ne zice domnita de pe parbriz sa urcam pe Autostrada, dar surpriza iesirea era blocata si alt drum la stanga ioc. Asa ca mergem noi tot inainte spre Belgrad. La un momentan vad eu semn spre Autostrada, dar Marius sustine ca ar trebui sa mergem cum ne duce GPS-ul ca doar el stie sa recalculeze si la un momentdat ne va scoate la liman. Cam nesiguri totusi ne oprim, ne uitam pe harta, ne dam seama ca nu mergem bine si hai inapoi. Mai mergem o bucata, dar parca tot nu suntem siguri incotro s-o luam, asa ca ma duc eu sa intreb de drum. Dau de niste oameni care imi zic razand ca pe Serbia sa nu ma bazez pe GPS (perfect moment pentru a scoate ochii lui Marius )si imi spun cam cum sa o luam. Ne mai invartim odata in cerc ca bezmeticii si pana la urma nimerim iesirea ce o vazusem initial. De aici incolo cateva sute bune nu mai avem treaba si acceleram prin munti taiati si stanci plesuve.

La iesirea din Macedonia vamesii ar fi vrut sa ne ciupesca de ceva marunti si ne iau cu dume, ba ca ne trebuie pasaport, ba ca nu stiu ce alta hartie, dar nu ne-am lasat si dupa cateva insistente ne lasa sa trecem cu o expresie de , na bine, mergeti in frast odata ca vad ca nu am cu cine. In Grecia nici la buletin nu s-au uitat, pe principiul intrati numa si stricati banii pe la noi ca nu ne suparam.

La intrarea in Grecia dam de un fel de drum rapid cu o banda pe sens si una de urgenta, pe care toti mergeau insa ca si cum ar fi normal sa circuli cu linia intre roti. Astfel se fluidizeaza se pare traficul, dar si pericolul de accidente creste, cum am aflat in curand cand era sa o mierlim rapid. Dupa ce unul trece de o masina ce mergea retrasa pe banda de urgenta, vrem si noi sa facem la fel, dar vedem ca el se da brusc la o parte si ne trezim fata in fata cu unul ce vine pe contrasens aflat intr-o depasire si el. Noroc ca Marius a reactionat la timp, dar inima ne-a stat in loc la amandoi pentru ceva timp.

Pe la apus ne apropiem de Thessaloniki si savuram o luna plina minunata ce se inalta maret deasupra orasului. Ne strecuram prin traficul infernal al unei metropole cu o populatie de 1.3 mil si o disciplia in trafic mai rau ca pe la noi. Pietoni ce trec peste tot, moped-uri turbate care fac slalom printre masini si strazi care se bifurca in cate 6 directii. Ajungem intr-un final aproape de adresa de destinatie si cand mai avem cativa metri o ia GPS-ul razna si ne teleporteaza pe alte strazi, ne zice sa intoarcem etc. Ne hotaram sa o luam la picior si sa cautam strada pe care ne asteapta Couchsurferii la care vom innopta.

Am gasit in final locatia, iar pe terasa se aflau gazdele noastre cu inca un cuplu de couchsurferi din Brazilia. Ne alaturam lor si mai stam la povesti. Marius bea bere iar eu stau tolanita in hamac cu un pisoi si mai tolanit in brate. Cu gazdele foarte primitoare stabilim ca o sa ne abatem de la traseul nostru si o sa ne alaturam lor intr-o excursie la Halkidiki, pe o plaja mai retrasa in care se campeaza illegal.

Obositi ne punem la culcus si asteptam cu nerabdare ziua de maine.

Atat pentru azi, voi continua maine seara dar pentru nerabdatori gasiti rezumatul in imagini pe Facebook

Ne pregatim de vacanta :)

O sa revin peste mai bine de doua saptamani cu poze multe si povesti frumoase sper :)

Cum sa faci o decoratiune pentru pervaz

Materiale necesare:
-Tillandsia (planta aeriana)
-lemne culese de pe plaja sau malul apei
-pietricele, scoici, lant ruginit etc
-banda dublu adeziva, lipici
-foarfeca

Inainte de a va apuca de lipit incercati sa asezati toate elementele pe care le veti folosi in ansablu pentru a gasi pozitia optima in care fiecare element sa iasa bine in evidenta. Dupa ce ati stabilit locul aproximativ puteti sa va faceti ori un mic semn, ori sa lipiti pe rand obiectele.


Cu banda dublu adeziva se pot fixa aproape toate suprafetele atata timp cat suprafata de contact e suficient de mare.

Marmorari

Din pacate ma aflu intr-o perioada destul de proasta asa ca am cam neglijat postarile pe blog. Sper sa nu va suparati prea tare dar din pacate prioritalie se mai schimba. Sper sa treaca toate si sa am din nou timp sa ma ocup de postari, caci imi lipseste sa impartasesc cu voi ceea ce fac sau imi face bucurie.

Dar sa lasam tristetea la o parte si sa va arat ce nou hobby mi-am gasit. Ca parca nu ma simt eu in apele mele daca nu mai incerc ceva nou. Asa ca va prezint primele mere incercari de marmorare.

Mai am de descoperit cateva smecherii, dar pentru inceput eu zic ca rezultatele sunt prezentabile.

Cum sa faci o monotipie

Materiale necesare:
-Culori acrilice
-linoleum
-pensula
-hartie
-rola (sucitoare, sticla de vin etc)
-rigla
-foarfeca, cutter etc

Sunshine

Cum sa faci un cocor origami

Materiale necesare:
-hartie
-foarfeca
-rigla

Summer time

In recuperare

Cu fundul ciuruit de injectii incerc sa uit de durerile de umar care ma chinuie de mai bine de o saptama si jumatate. Dupa o duminca furmoasa cu gratare si prieteni si putin de badmington pentru relaxare m-am trezit cu o durere de umar destul de nasoala. Problema a fost ca dupa ce am inceput sa iau medicamentele prescrise de doctor in loc sa ma insanatosez a inceput sa ma doara tot mai rau. Asa ca am incercat sa fac o vizita la urgente, ca daca tot stau aproape de spital macar profit sa scap mai repede de durere m-am gandit eu, dar nu la fel au gandit si cei de la spital, si deoarece durerea mea nu imi punea in pericol viata am asteptat peste patru ore fara nici un rezultat, asa ca m-am dus cuminte la farmacie sa imi cumpar ceva medicamente ca sa pot dormi cat de cat. Agonia s-a lungit, am ajuns pe la cativa doctori, am luat 5 zile de injectii, nu sunt 100% lamurita ce am avut sau care ar fi cauza, dar incep sa ma bucur ca pot dormi cat de cat si pot sa merg din nou cu bicicleta la lucru. Asa dar ma simt cam epuizata si parca m-am saturat sa zac si sa nu pot face mai nimic, nici macar sa stau la birou.

In weekend am fost nevoita sa renunt la ideea de a merge la targ la Timisoara si sa stau cuminte acasa. Asa ca am mers la tara si m-am pus pe indeletniciri babesti, ca de altceva nu mai eram buna. Dupa ce a tuns mami levantica, eu am avut onoarea sa o fac legaturi pentru pus la uscat. M-am simtit ca o baba veritabila, dar macar am facut ceva util. Acum astept cu nerabdare sa fiu ceva mai functionala ca sa o pot folosi la sapun, ca parca altfel e cand folosesti ca ingrediente lavanda din gradina proprie :).

Incetut se pare ca pot sa mai stau si la calculator, dar nu vreau sa exagerez, asa ca postarile vor fi mai rare pentru o vreme. Va recomand sa stati si voi mai mult la soare si sa savurati vremea frumoasa, caci nu stiti cat de repede va puteti trezi ca sunteti o babuta cu buca ciuruita si fara chef de nimic :P

Cum se face un carnetel cu legatura japoneza

Materiale necesare:
-carton flexibil
-hartie de la plicuri de ceai
-ac şi aţă
-rigla
-lipici
-articole decorative: stikere, frunze, etc...

Am fost la AccesArt

Sambata am avut parte de unul dintre acele targuri care te fac sa uiti de toate si sa te simti minunat si privilegiat. Priviligiat ca ai pretextul ideal sa iti petreci timpul intr-un mod cat se poate de placut facand ceea ce iti place. A fost un eveniment plin de workshop-uri, muzica, proiectii, teatru, arta, spectacol.

Am participat la workshopurile de modelaj si de monotipie.


Am admirat oamenii talentati care ne-au oferit spectacole inedite.

Am savurat proiectiile nocturne

Si mai ales jongleriile cu foc. Eu cred ca sunt o mica piromana, caci am iubit focul dintodeauna, iar in miscarile acrobatice cu care era invartit pe ritmuri de Beirut am fost mai mult decat fascinata.


A fost o seara minunata, cu atmosfera care ducea a litoral si vacanta.

Despre ziua de duminica nu vreau nici sa pomenesc, caci a inceput cu rafale de vant care mi-au dat de aranjat cercei pentru cateva ore. Iar cum am fost nevoiti sa plecam mai repede, caci altfel e greu cu trezitul de luni dimineata, am cam pierdut din atmosfera si farmecul zilei trecute.

Daca o sa am timp o sa postez zilele urmatoare rezultatul participarii noastre la workshop-uri.

Pana una alta sper ca v-ati facut o impresie despre cum a fost la AccesArt. Daca vreti sa vedeti mai multw poze de la eveniment puteti vizita contul meu de facebook cu poze mai neprofesioniste, sau site-ul livepanoramas.com unde veti gasi suficiente poze panoramice si 3D pentru a va forma o imagine de ansamblu a ce ati pierdut daca nu ati fost prin zona in Timisoara.

Cum sa faci o husa de protectie

Materiale necesare:
-piele
-pâslă
-scai
-foarfecă
-riglă
-cretă
-lipici
-masină de cusut

Începeţi să măsuraţi cât de mare va fi husa. Eu am folosit direct gps-ul pentru care urma sa fie utilizată husa si am lasat o margine ceva mai mare ca marja de eroare. Mai bine mai taiem dupa decat sa iasa prea mica.

Pe Sambata ne vedem in Timisoara

În perioada 4-5 iunie FUNDAŢIA RUBIN vă aşteaptă la cea de-a IV-a ediţie a festivalului AccesArt. Festivalul are ca scop implicarea cetăţenilor în diferite workshop-uri, transformându-i astfel din spectatori în participanţi

AccesArt a luat naştere ca proiect în cadrul programului Arta în Stradă iniţiat în anul 2003. Din 2008, AccesArt a devenit din proiect festival menit să transforme conceptele de atelier-workshop, sală de spectacole – muzică sau teatru, galerie-expoziţie într-un instrument de analiză a interacţiunii operă de artă – public.


Sâmbătă, 4 iunie

13.00 – 16.00 Atelier de bijuterii din ceramică - Cloud Factory

13.00 – 15.00 Workshop de monotipie – Iovan Elicondiu

14.00 – 18.00 Workshop de pictură pe sticlă - Diana Popovici

15.00 – 18.00 Workshop de pictură – Tiberiu Giucă

15.00 – 19.00 Pictura la şevalet în Piaţa Unirii (Jean Chauvelot, Elodie Maulucci, Ciocan Călin, Alex Baciu, Ionuţ Văcăreanu, Cătălin Bătrânu, Melinda Terek)

15.00 – 19.00 Portrete şi caricatură în Piaţa Unirii (Gliga Emanuel, Remus Dăescu)

16.00 – 18.00 Workshop de portrete – Lorena Garoiu

16.00 – 18.00 Workshop modelaj – Gabriel Kelemen

16.00 - 20.00 Foto Studio 3D - Cosmin Damian&Dorin Godja

13.00 - 16.00 yoyo & Alin & Dani (Popa Sapka) NU JAZZ-DOWNTEMPO/DUB

16.00 - 18.00 Mofo

20.30 – 21.00 Melting Carousel

21.00 - 22.00 Multiversus Merkaba - Dan Mitrofan (chitară)&Tavi Scurtu (tobe)


Duminică, 5 iunie

13.00 – 16.00 Atelier de lampioane - Cloud Factory

13.00 – 15.00 Workshop de monotipie – Iovan Elicondiu

15.00 – 18.00 Workshop de pictură - Tiberiu Giucă

16.00 – 18.00 Workshop de portrete – Lorena Garoiu

16.00 – 18.00 Workshop de modelaj – Gabriel Kelemen

13.00 - 18.00 yoyo & Alin & Dani (Popa Sapka) NU JAZZ-DOWNTEMPO/DUB

18.00 – 19.00 Piesa de teatru "Take a moment" - Heavenly hell

19.00 – 20.00 Iuli Neaţa – Acoustic strings

20.00 – 21.00 Claudiu Lăzărciuc – Hang: creaţie şi improvizaţie

21.00 - 21.30 Prezentare PAO Architecture Summerschool

21.30 - 22.00 Proiecţie de scurt metraje


Proiecte:

Proiect/Performance/Expoziţie – “Sabotaj” (Cătălin Bătrânu, Gliga Emanuel, Ionuţ Văcăreanu, Remus Dăescu)
"Imitaţii" - Irina Bernaz

Instalaţii:

„Blue forest” - Ilie Duţă

“Perspectiva de voluntariat”- Mihaela Man


Expoziţii

Expozitie de handmade - Cloud Factory

Expoziţia “Sabotaj” (Cătălin Bătrânu, Gliga Emanuel, Ionuţ Văcăreanu, Remus Dăescu) - Papillon Café

Dash. inc - Andra Şandru


Concurs de fotografie

Vă aşteptăm cu drag!