Cum se face o sferă de mozaic

Materiale necesare:
-bucăţi de faianţă (deşeuri de la ultima renovare)
-adeziv pentru faianţă
-chit de rosturi
-bilă de polistiren
-ciocan
-cârpe
-burete
-şpaclu
-recipient cu apa
-recipient pentru amestecat adezivul
-RABDARE

Aşezaţi bucăţile de fainţă într-o cârpă si loviţi-le cu ciocanul până obţineţi bucăţi mici. Atenţie să fie cât mai mici bucăţile.

Amintiri de la Street Delivery Timisoara

Si anul acesta, ca in fiecare an, am incercat sa fac cumva sa imi petrec macar o zi la Street Delivery in Timisoara.

Anul asta am iubit gazonul pus pe strada, caci ne-a imbiat la relaxare si a mirosit a păşune. A schimbat total aerul din centrul Timisorii. Mi-ar place sa existe astfel de strazi prin oraşe, macar cele pietonale.

 

Programul de weekend

Ne vedem sambata in Timisoara !

Programul il gasiti aici

Inerţia - bat-o vina

Aşa cum a concluzionat cu mult timp in urmă Newton: un corp în mişcare tinde să rămână în mişcare iar un corp in repaus tinde să rămână în repaus daca nu există o forţă care să acţioneze asupra lui.

Ei din păcate eu ma aflu momentan într-o stare de repaus şi nu prea reusesc să gasesc forţa aia care sa imi dea un şut in fund şi să mă urneasca din loc.Am cam rămas pleoştită şi fără nici un chef de nimic după ce am zăcut in pat datorita unei răceli zrdavene cum nu am mai avut de ani buni, pentru care a trebuit chiar să imi iau liber de la lucru, ceea ce nu am mai facut de nu mai stiu cand caci organismul meu a avut talentul de a-mi strica mai degraba concediile decât sa mă oblige să imi iau liber. Eh, dar de data asta m-a linistit de tot, şi m-a ţinut aşa vreo doua săptămâni ca să imi arate că totusi o plimbare cu bicicleta prin ploaie nu e tocmai inofensivă, mai ales daca rămâi cu hainele ude pe tine. Mi-am invăţat lectia,... sper..., şi pe viitor o să încerc să am o pelerina la îndemână când se anunţă vreme rea.

Revenind însă la legile lui Newton eu tot in repaus am rămas, fără chef şi motivaţie iar vremea asta rece şi mohorâtă nu e de ajutor deloc.

Voi cum reuşiţi să vă urniţi in zile din astea?
Că parcă am uitat pentru ce ar trebui să ma zbat şi toate imi par inutile.

Cum sa iti personalizezi balerinii

Eu am avut niste balerini cumparati la oferta, cu funda marinareasca, dar din pacate nu mi-au prea placut, iar albul nu e o culoare pe care sa o pot purta, mai ales la pantofi,  la cat sunt de neatenta. Asa ca a urmat singurul lucru fireresc care ii putea face purtabili.

Materiale necesare:

-forfecuţă
-balerini albi
-creion
-pensulă
-marker
-culori acrilice
-lac spray

Am început să tai fundiţa cu mare grijă incât să nu tai şi balerinii.  

 

 Apoi am desenat cu un creion modelul care urma să fie pictat.

Cu povestile la zi - atentie postare luuunga !

Parcă, in ultimul timp, de fiecare data cand scriu pe blog, imi promit solemn ca urmatoarea postare va fi mai repede decat ultima, dar cumva reusesc de fiecaredata sa imi incalc promisiunea. Cumva parca am facut atat de multe in ultimul timp ca nu am mai apucat nici sa ma pun la birou. Dar cum blogul vreau sa il pastrez ca un mic jurnal o sa recapitulez cam ce am facut in ultimul timp.

In primul rand am savurat primavara, caldura si natura, ceea ce justifica putin lipsa online ;). Datorita caldurii ce a venit anul acesta atat de brusc si in forta am fost nevoita sa dedic fiecare minut librer acestui scop, caci toate au imbobocit, inflorit si s-au ofilit intr-un ritm accelerat. Am reusit sa prind copacii infloriti, si sa imi umplu plamanii cu mirosul lor, am reusit sa fur cateva flori de liliac din curtea unei case parasite, dar din pacate am ratat lacrimioarele ce au inflorit si s-au ofilit in gradina mamei mele fara sa apuc sa rup un fir din mireasma caruia sa ma imbat de fericire.

 

 In schimb am gasit fericirea in plimbari cu bicicleta prin paduri sau prin imrejurimile Aradului, doar in doi sau cu prieteni, pe drumuri mai bune sau mai rele, dupa noroc.

 

Pieta lucrurilor libere din Timisoara ne-a dat pretext sa mai facem ordine prin pivnita si sa gasim stapani care chiar sa foloseasca lucrurile noastre care "vor fi bune la ceva" si depozitate pana la acel moment in cutii si cutiute ticsite pana la refuz, ca doar tot avem sange roamnesc ce ne curge prin vene.

Iesirea la Timisoara a fost un prilej minunat de a testa si bluzita cusuta de mine, cu care inca nu am apucat sa ma mandresc indeajuns. Pentru a ajunge la forma ei finala am stat in fata materialului cu orele si mi-am tot batut capul cum trebuie sa tai materialul ca sa iasa cum imi imaginez. Dupa o vreme in creierul meu a facut clic, si m-am prins cum trebuie sa cos umerii. Am prins-o in ace si am tot probat-o, intrs-o si sucit-o, am asteptat cu zilele pana sa primesc ajutor de la mama lui Marius, caci singura imi prindeam acele stramb, sau o capsam practic de piele. Apoi a mai stat cateva zile cu ea prinsa in ace de gamalie pana am reusit sa prind o dupamasa libera in care sa nu ajung prea obosita de la munca si sa am forta si timpul sa o cos. Deci dupa aproape 2 saptamani de asteptare am fost mandra ca cioara de puiul ei, si am ars de nerabdare sa vina caldura sa o pot purta.

In iazul, făcut in gradina părinteasca, ne-am trezit cu o populatie iubăreaţa de broscuţe, aşa că am avut prilejul să stau la pândă şi să fac pe paparazzi-ul de broaste. PS: le-am prins si in ipostaze mai indiscrete si chiar le-am auzit gâfâind broscăceşte, hihihi

Şi dacă tot suntem la reptile să trecem la şopârla de Căsoaia, caci cu ea e prima poza din minivacanţa noastra din 2 - 4 mai. De 1 mai nu prea am curaj sa ma avant prin paduri caci sunt suprapopulate si poluate fonic.

Am plecat noi, cu bicicletele in spinare cum ar veni, sa gasim un loc frumos si linistit. Am mers pana la Căsoaia, am parcat frumos in curtea complexului de cabante, am dat o tura pe jos in cautarea locului linistit la care visam, si am factu repede cale intoarsa. La vre-un kilometru distanta de complex am gasit locul visat. Un parau marginit de pomi mari si umbroşi, de partea cealalta a apei o fâşie de iarba scăldată în soare iar apoi o pădure. Cum am intrat câtiva metrii in pădure am descoperit locul ideal de cort, o bucată de drum vechi, poate cândva străbătut, dar acum acoperit de un covor des de frunze uscate si intrerupt de crengi cazute de-a curmezisul. Deasupra capului o cupola ca de catedrala forma acoperisul din copacii care isi intindeau ramurile ca intr-o imbrastisare gingaşă formata in decursul timpului. Parea locul ideal, in care puteam dormi a doua zi pana mai târziu, fiind feriţi de arşiţa soarelui, care poate sa incingă un cort inca de la ore nerezonabile de trezit in concediu. Ne-am amplasat asadar cortul in locul stabilit si am inceput sa adunam lemne de foc si pietre mari pentru a ne petrece seara incalziţi de flăcari.

Am avut noroc de o uşoara adiere de vânt si cregi uscate din belşug, asa ca focul a pornit din prima fara probleme. Ah, am si uitat cat imi place focul, cred ca am un mic piroman ascuns undeva in adancul meu, caci am savurat la maxim focul de tabara, ceea ce se vede de fapt si pe faţa mea.

Intr-un tarziu ne-a luat si pe noi somnul si ne-am intins in cort pentru un somn dulce, cum speram. Se pare ca nu la fel s-a gândit însă şi râsul in a cărui teritoriu ne-am gandit noi sa ne plasăm aşa tacticos casa de pânză. Asa ca undeve in toiul nopţii m-am trezit speriata de un sunet pe care nu il mai auzisem niciodata pâna atunci. Era un fel de latrat, dar suna cumva ca un şuierat de pisica ameninţata, si se auzea de foarte aproape, din spre padure. Of de nu aş fi vazut de curând un reportaj cu oameni atacaţi de urs in cort in timpul nopţii, poate atunci as fi dormit liniştită la îndemnul lui Marius de a-l ignora, dar aşa aveam doar imagini cu dihania neidentificata=monstruoasa care ne va ataca cortul numai ca sa vada ce e inauntru. Dupa o vreme cand s-a auzit lătrând undeva in departare am reuşit să adorm. Dimineaţa in zori, cand intunericul ameninţător in care se invăluia dihania neidentificat s-a mai destramat m-am trezit din nou, dar in cu totul alta stare de spirit. Am fost trezita de ciripitul a zeci de feluri de păsări şi păsărele,  clincait de cocori şi cantec de cuci, o simfonie armonioasa la care am stat sa ascult cu inima deschisă.

A doua zi am pornit la drum pe biciclete prin padure, pe drumul cel mai lin, parca stiind ca o sa mai urcam noi destul in ziua aceea.Am mers noi ce am mers, dar s-a terminat drumul si pe munte urca doar o poteca foarte abrubtă(stiu ca in poză nu pare abrut, dar credeţi-mă pe cuvânt ERA. Nu am reuşit să imping bicicleta decat putin si avem deja impresia ca la urmatorul pas o sa ma duc la vale ca pe patine), asa ca încotro?

Ne-am legat bicicletele de un pom şi am luat-o la picior. Fără hartă, fără ţel, fără a avea idee unde am putea ajunge. Am inceput sa urcam poteca abrupta, caci parea sa se termine destul de repede. Asa ca am gâfâit câtva, şi pe cand parea ca ajungem in vârf drumul urca inca o bucata si mai lunga decât cea dinainte si parcă cu nimic mai lin. Dar nu ne-am lasat noi la atât, asa ca am continuat. Iluzia varfului de deal s-a repetat de vreo trei ori si plimbarea s-a lungit int-o adevarată drumeţie. Acuma ar trebui precizat ca noi, oameni de şes, ce au fost depăşiţi şi de băbuţe la Roşia Montana, am cam urcat vreo 10 minute dupa care am facut pauza cam tot aşa, dacă nu mai bine. Dar asta e avantajul cand şi celalalt e la fel de neantrenat, ca nu trebuie să te târâi după nimeni în încercarea de a nu rămâne uitat prin pădure. După vreo 4 sau cinci urcuşuri din ce in ce mai lungi si mai abrupte, in care tot speram sa ajungem in vârf, am ajuns in final pe o creasta pe care drumul era mai lat. Am hotărat si mai înaintăm atâta timp cât drumul nu coboară. Marius tot bolborosea ceva de panorama, iar eu ma prapadeam de ras, caci aveam impresia ca pe Muntii astia care aratau mai degraba a dealuri impadurite nu avem nici o şansă să vedem ceva din împrejurimi datorita copacilor înalţi. Dupa o bucata destul de lunga de plimbare lina m-am bucurat nespus să vad ca m-am inşelat şi chiar am gasit un varfuleţ cu PANORAMA, iuhu.

Cu maţele cârâind ne-am întors încet si am început coborâşul, cu promisiunea ca vom savura o conserva cand ajungem jos, caci cu burta plina sigur nu ne-am mai fi urnit din loc.

Ajunşi la pârâiaşul din apropierea cortului am facut o baie scurta, rece ca gheaţa dar revigoranta şi n-am trântit în iarba citind in linişte, cu mirosul padurii in nari. Ah ce poţi să vrei mai mult de la viaţă?

Poţi să iţi doreşti să nu işi mai caute râsul perechea prin jurul cortului tău, dar na, nu le poţi avea pe toate.

Reteta BANANA BREAD (chec cu banane) cu imbunatatiri

De primadata cand am mancat banana bread m-am indradostit de checul asta. Mi-am tot propus sa ii cer lui Zebru reteta, dar am tot uitat. La un moment dat m-am hotarat sa caut o reteta pe net si sa incerc si eu. Am ramas surprinsa ce usor si repede se face asa ca ma gandeam sa va indemn si pe voi sa incercati. Eu am adaptat reteta pe parcurs si am ajuns la formula de mai jos.

Ingrediente:
-110 g unt sau margarina (la temperatura camerei)
-150 g zahar (reteta originala era cu 200 g, dar eu zic ca nu e nevoie de asa mult)
-2 oua
-3 banane coapte
-1 lingura de lapte
-1 lingurita de scortisoara(optional)
-260 g faina tip 000
-1 lingurita praf de copt
-1 lingurita bicarbonat
-1/2 lingurita de sare
- ~50 g de merisoare uscate (optional)
-1 pumn de alune(optional)

Mixati untul si zaharul intr-un bol mare pana se omogenizeaza cremos. 

Cum să vopsim ouă cu coloranţi naturali

Anul acesta am vrut să încercăm să vopsim ouale de paşti doar cu materiale naturale. A fost un experiment în mare parte reusit pe care vreau sa vi-l împărtăşesc.

Materiale necesare:

Desenez

M-am pus sa desenez din nou. Asa cate putin, si cam cu lipsa de incredere si motivatie, dar totusi vreu sa trag de mine si sa mai desenez cate ceva din cand in cand, caci simt ca uit si imi lipseste exercitiul.

Cu ceva mai mult entuziasm m-am pus intr-o noapte, in care somnul nu mi-a fost prieten, sa imi pictez niste balerini. Stateau iei de mult prin dulap si asteaptau zile mai gloriose, dar acum in sfarsit le-am gasit menirea. Asa ca de acum in colo voi putea pluti pe aripi de fluturi

 Acum astept doar sa vina primavara sa ii pot purta :)

Cum sa facem o husa de telefon

Materiale necesare:
-piele
-pasla
-adeziv tip prenadez
-foarfeca
-carton
-panglica
-rigla
-pix

In functie de dimensiunile telefonului masurati-va un sablon pe carton si decupati-l.

Cum să reciclăm mărţişoare şi să le transformăm in broşe

Materiale necesare:
-mărţişor
-pâslă
-piele
-foarfecă
-adeziv tip prenadez
-ac pentru broşă
-ac şi aţă
-ceva de însemnat (fineliner)
-sablon (obiect dur in forma dorita)

Însemnaţi pe pâslă şi pe piele două cercuri de dimensiuni uşor diferite şi decupaţi-le cu foarfeca.

Pe o parte a cercului mai mare prindeţi acul pentru broşă cu ac şi aţă.

O zi de weekend in Timisoara

A trecut cam mult timp de cand nu am mai vizitat Timisoara asa ca mi-am gasit un pretext (remodelarea parului de pe cap asdica freza noua) si am dat o fuga pana in orasul studentiei mele.

Am descoperit un perete cu graffitiuri splendide cum mergi din Marasti spre Unirii pe parea dreapta.

Iar pe o parte laterala a facultatii de arte am descoperit un alt graffiti colorat in fata caruia am inceput sa ne jucam de-a zborul. A fost foarte distractiv si sigur vom mai repeta joaca asta cu aparatul foto.

Despre cum am reusit sa ratam iesirile de pe autostrada, si nu doar odata, nu va mai povestesc ca numa ar strica atmosfera vioaie a postarii.

semn de carte si panglici vopsite

Am reusit sa termin de citit prima carte in engleza. Pff, nu a fost usor, si a cam duraaaaaat, dar nu m-am lasat la ea si am citit-o toata. Cum a trecut din pacate si prin şantierul de anul trecut a ramas cu urme asa ca m-am simtit cam vinovata si ca scuza am facut urmatorul semn de carte proprietarei care mi-a imprumutat-o. Se pare ca acceptat scuzele mele si s-a bucurat de micul DSRL :)

Si daca tot imi trebuia panglica colorata, am zis ca e pacat sa pun oala pe foc doar pentru cateva nuante de gri , asa ca am mai adaugat ceva culoare si am obtinut urmatoarele:

Cum sa personalizam obiecte cu tehnica transferului foto

In cazul in care nu aveti inca un cadou pentru persoana iubita va recomanda sa va personalizati repede un obiect cu imaginea preferata.

Materiale necesare:
-mediu pentru transfer de imagine
-obiectul care se va personaliza
-pensula moale
-bol cu apa
-foarfeca
-imagini din reviste sau copii color al unor imagini proprii
-lac protector spray (optional)

 

Cu o pensula moale aplicati mediul pentru transfer pe imaginea aleasa. Folositi imagini din reviste sau fotocopii ale unor imagini proprii, acestea au pigmentii rezistenti la apa si vor da rezultatele cele mai bune. Puteti incerca si cu imagini scoase la imprimanta, dar culorile acestora isi vor pierde mult din intensitate in urma procedeului de transfer si veti pierde detaliile si culorile vii ale imaginilor. 

noutati de toate felurile

Iar am ajuns sa imi neglijez blogul. Desi imi propun sa postez ba una, ba alta, cumva tot in urma sunt cu postarile. In ultimele saptamani am avut iar niste proiecte de amenajare al apartamentului nostru, si ca urmare suntem tot mai experti in proiectat de dulapuri si dulapioare dar mai ales in smirghelit, uleiat si vopsit.

Pe partea de handmade, in urma ultimului tutorial, am prins gustul jocului cu plastic reciclat si ca urmare am postat cativa cercei in magazinasul meu arabela.breslo.ro. Spre bucuria mea am si vandut deja o pereche si am avut astfel ocazia de a experimenta si o metoda de ambalare adecvata a cerceilor reciclati.
Ma declar multumita de rezultat si sper ca si clienta draguta care a achizitionat cerceii sa fie multumita in totalitate.

Cu ocazia finisarii mobilei de care va spuneam am petrecut mai mult timp la parinti si ca urmare a iesit la iveala copilul din mine asa ca va prezint : Arabela - unicorn de iarna

PS: Poza asta ar trebui sa o arat tuturor care ma intreaba cati ani am, cred ca e un raspuns frumos, nu ? :D

Tutorial - Cercei din plastic reciclat

Materiale necesare:
-PET
-cutit cu zimti
-foarfeca
-ac
-lumanare
-tortite si tije pentru cercei
-cleste
-marker subtire (optional)

Blog flea market

Saptamana trecuta mi-am organizat putin dulapul cu materiale. Cum la astfel de operatiuni gasesc mereu cate ceva de care nu mai am nevoie dar imi si pare rau sa arunc ma gandeam sa fac un fel de Flohmarkt pe blog. Asa ca o sa va arat cam ce am de dat si sper sa gasesc cativa oameni care sa poata folosi ceva din lucrusoarele mele.

Avand ca scop principal golirea dulapului ma gandeam sa veniti voi cu oferte daca va intereseaza ceva.
Daca va place ceva si nu prea ati vrea sa dati bani  putem face si troc. Lasati un comentariu cu ce va intereseaza si discutam apoi pe mail ce si cum facem, eu zic ca o sa ne intelegem ;)