Materiale necesare:-hartie
-foarfeca
-rigla
Cu fundul ciuruit de injectii incerc sa uit de durerile de umar care ma chinuie de mai bine de o saptama si jumatate. Dupa o duminca furmoasa cu gratare si prieteni si putin de badmington pentru relaxare m-am trezit cu o durere de umar destul de nasoala. Problema a fost ca dupa ce am inceput sa iau medicamentele prescrise de doctor in loc sa ma insanatosez a inceput sa ma doara tot mai rau. Asa ca am incercat sa fac o vizita la urgente, ca daca tot stau aproape de spital macar profit sa scap mai repede de durere m-am gandit eu, dar nu la fel au gandit si cei de la spital, si deoarece durerea mea nu imi punea in pericol viata am asteptat peste patru ore fara nici un rezultat, asa ca m-am dus cuminte la farmacie sa imi cumpar ceva medicamente ca sa pot dormi cat de cat. Agonia s-a lungit, am ajuns pe la cativa doctori, am luat 5 zile de injectii, nu sunt 100% lamurita ce am avut sau care ar fi cauza, dar incep sa ma bucur ca pot dormi cat de cat si pot sa merg din nou cu bicicleta la lucru. Asa dar ma simt cam epuizata si parca m-am saturat sa zac si sa nu pot face mai nimic, nici macar sa stau la birou.
In weekend am fost nevoita sa renunt la ideea de a merge la targ la Timisoara si sa stau cuminte acasa. Asa ca am mers la tara si m-am pus pe indeletniciri babesti, ca de altceva nu mai eram buna. Dupa ce a tuns mami levantica, eu am avut onoarea sa o fac legaturi pentru pus la uscat. M-am simtit ca o baba veritabila, dar macar am facut ceva util. Acum astept cu nerabdare sa fiu ceva mai functionala ca sa o pot folosi la sapun, ca parca altfel e cand folosesti ca ingrediente lavanda din gradina proprie :).
Incetut se pare ca pot sa mai stau si la calculator, dar nu vreau sa exagerez, asa ca postarile vor fi mai rare pentru o vreme. Va recomand sa stati si voi mai mult la soare si sa savurati vremea frumoasa, caci nu stiti cat de repede va puteti trezi ca sunteti o babuta cu buca ciuruita si fara chef de nimic :P
Am participat la workshopurile de modelaj si de monotipie. 
Am admirat oamenii talentati care ne-au oferit spectacole inedite.
Am savurat proiectiile nocturne
Si mai ales jongleriile cu foc. Eu cred ca sunt o mica piromana, caci am iubit focul dintodeauna, iar in miscarile acrobatice cu care era invartit pe ritmuri de Beirut am fost mai mult decat fascinata. 
A fost o seara minunata, cu atmosfera care ducea a litoral si vacanta.
Despre ziua de duminica nu vreau nici sa pomenesc, caci a inceput cu rafale de vant care mi-au dat de aranjat cercei pentru cateva ore. Iar cum am fost nevoiti sa plecam mai repede, caci altfel e greu cu trezitul de luni dimineata, am cam pierdut din atmosfera si farmecul zilei trecute.
Începeţi să măsuraţi cât de mare va fi husa. Eu am folosit direct gps-ul pentru care urma sa fie utilizată husa si am lasat o margine ceva mai mare ca marja de eroare. Mai bine mai taiem dupa decat sa iasa prea mica.
E jucausa si agitata si se bucura de numa cand venim sa ne jucam cu ea.
In timpul in care nu o bagam in seama roade tot ce prinde, incearca sa smulga iarba si sa sape gropi.
Noi ne-am apucat de cules capsuni, stat pe balansoar si savurat vremea buna.
Despre mazarea din gradina lui mami nu cred ca sunt cuvinte care sa descrie cat e de savuroasa. E dulce si farageda si nu se compara cu nimic ce se gaseste de cumparat. Ah ce dulce e viata cand rodesc toate in gradina.
Materiale necesare:
Si bineinteles ca tot weekendul a fost centrul atentiei. Dupa ce am marsaluit cu biciclistii prin Arad, am mai dat o fuga pana la niste bălţi din jurul Aradului sa culegem trestie si ierburi pentru noul iaz ce i l-am facut lu mami in gradina. Iaz e cam mult spus, dar na, o sa vedeti detalii la urmatorul tutorial ;)
Ajunsi la gradina s-a mai trezit si a inceput sa zburde in jurul nostru, dar nu ne-a scapat din priviri, si nu ne lasa sa ne indepartam prea mult, asa ca am fugarit-o pana ce a obosit din nou. Cum nu era obisnuita sa doarma singura, saracuta, a inceput sa schelaie usor si sa tremure si in loc sa isi caute loc de dormit a inceput sa se clatine, mai putin si dormea in picioare. Asa ca am luat-o si am intins-o in culcusul pregatit special pentru ea. Nici nu am asezat-o bine ca a si adormit ca un bebeluş.
Duminica bineinteles ca toata atentia i-a apartinut strengaritei. Cand ne-am apropiat primadata de culcusul ei si ne-a auzit venind ne-a intampinat cu un latrat piţigaiat dar hotarat. O sa avem un caine de paza exelent :)
Abia astept sa vina weekendul sa ne jucam din nou cu ea.
Nu stiu cat am povestit eu de catelusa noastra de la gradina parinteasca, dar parca acum imi pare rau ca nu am facut-o mai des. Pufulet, ca asa am botezat-o cand am gasit-o acum vreo 13 ani scheunand in ploaie, era ca argintul viu, un caine de care te bucurai tot timpul sa il vezi. Ne astepta cvu nerabdare si isi arata bucuria dand ture prin intreaga gradina, cu o viteza care uimea si iti lasa impresia ca are si ceva gene de ogar. in urma ei ramanea doar un nor de praf sau sareau smocuri de iarba in functie de terenul de sub labutele ei. Pufuleata noastra desi batrana avea inca acelasi elan jucaus al unui catel de un an sau doi. Faptul ca a inceput sa surzeasca si blana s-a asprit tot mai mult de la batranete nu ne-a impiedicat sa o indragim mai putin caci voiosia ei era molipsitoare. Era dragastoasa din cale afara si daca ii permiteai nu se oprea pana nu se urca in brate si apoi se catara pe piept pana te putea privi in ochi, iar daca nu o mangaiai isi baga ea capul sub mana ta , caci poate ai uitat ce ai de facut. 
In prima zi a fost inorat si cam trist, lumea nu ne-a vizitat, dar noi nu ne-am lasat descurajati si am pictat oua de gips.
Duminica a fost vremea ceva mai senina, si parca nici frigul ni ne-a intrat asa in oase, sau poate mi s-a parut doar mie asa pentru ca mi-am luat ciorapii cei mai grosi de iarna, dar parca tot am fi vrut sa avem ceva mai multi vizitatori. 
Cam atat de la targ, dar cum nu imi place sa merg in Timisoara degeaba, am hotarat sa ma rasfat si cu ceva cadouri de pasti. Asa ca mi-am cumparat doua oua strunjite din lemn si trei carnetele Moleskine. Nu ca nu as avea destule caiete, sau ca nu as putea sa imi fac eu unele, dar sper ca daca am dat banii pe ele o sa le si folosesc. Caci imi tot spun ca o sa desenez mai mult, si parca tot nu apuc.