4 mar. 2015
2 mar. 2015
Italia - ziua 3 - Florenta si San Gimignano
Empoli a fost singurul loc din zonă în care am găsit o cameră la un preţ de care să te poţi apropia în luna August. Alegerea s-a dovedit una bună, camera a fost foarte frumoasă şi curată, apartamentul era aproape de gară şi parcarea maşinii a fost gratuită pe stradă.
După ce am luat micul dejun ne-am îndreptat spre gară, am luat bilete şi am aşteptat cu nerăbdare trenul spre Florenţa. Când am coborât din tren, şi am ieşit din gara Firenze, în faţa ochilor s-a deschis o piaţă largă cu extrem de multă lume şi o forfotă inimaginabilă. Dacă Lucca sau Pisa păreau ieri aglomerate, nu se prea compară cu ce e astăzi aici, şi încă nici nu am intrat în oraş. Info Point-ul din gară e supraplin, şi noi stăm la rând să primim o hartă.
După ce am luat micul dejun ne-am îndreptat spre gară, am luat bilete şi am aşteptat cu nerăbdare trenul spre Florenţa. Când am coborât din tren, şi am ieşit din gara Firenze, în faţa ochilor s-a deschis o piaţă largă cu extrem de multă lume şi o forfotă inimaginabilă. Dacă Lucca sau Pisa păreau ieri aglomerate, nu se prea compară cu ce e astăzi aici, şi încă nici nu am intrat în oraş. Info Point-ul din gară e supraplin, şi noi stăm la rând să primim o hartă.
Oraşul ăsta e mult mai mare şi mai impunător decât cele de ieri luate împreună.
22 feb. 2015
Italia - ziua a doua
După ce am rezolvat problema cu amenda de autostradă ne-am dezis de
modernitate şi am ales un drum mic şi pitoresc prin Munţii Apenini.
Şoseaua îngustă şerpuia molcom prin munţii împăduriţi, iar vremea era
uşor mohorâtă cu ploi mărunte pe alocuri. Am trecut prin cătune cu
arhitectura impresionanta a caselor de piatră specifice toscanei care
transpira bogăţia zonei prin toţi porii.
Primul punct de pe lista mea nesfârşită de obiective care merită văzute a fost Podul Diavolului sau Ponte della Maddalena cum
se mai numeşte.
11 feb. 2015
Amintiri din concediu - Italia 2014
Concediul de vara trecută încă nu am apucat sa îl asez pe nici o pagină. La început din cauză că am fost copleşită de impresii şi imagini, am zis că mai astept să se aseze lucrurile şi încep încet să triez pozele. Apoi în loc să mă ocup de asta am preferat să mă mai plimb câte un pic ba cu bicicleta prin pădure, ba cu rucsacul pe munte şi până la urmă m-am trezit că au venit sărbătorile şi eu tot nu am ales încă pozele din concediu ca să le zvârlu în neantul internetului.
Acum însă, printr-o întâmplare, am găsit o promoţie la photobooks şi într-un maraton de triat poze am reuşit să selectăm toate pozele din concediu. Cu ocazia asta am hotărât că mă pun să vă şi povestesc ce am văzut ş cum am petrecut noi două săptămâni de vară prin Italia.
27 ian. 2015
W.I.P. Sigla
M-am apucat să lucrez la o noua siglă pentru magazinul meu. Planul iniţial era să îmi facă Cecilia proiectul ăsta, dar cum planurile nu ies întodeauna cum ni le programăm, m-am trezit că tot pe mine pică greul. Aşa că am început să îmi fac un font pe placul meu iar acum întâmpin greutăţi pe care trebuie să le rezolv pe rând. Tot mai îmbunătăţesc pe ici pe colo câte ceva şi încă nu simt că aş fi pe final, dar spre surprinderea mea chiar îmi face mai multă plăcere decât mă aşteptam iniţial.
P.S. Pentru cine nu a aflat incă din 01.02.2015 magazinul meu de pe Breslo se va închide, până atunci mai am o lichidare de stoc în magazin iar după data de 01.02 puteţi achiziţiona panglicile de pe http://depozituldepanglici.blogspot.ro/
22 ian. 2015
Etsy inspiration
'Golden Water' by arabela
19 ian. 2015
Gradina de pervaz
Am început anul destul de prost, aşa că m-am mobilizat cu greu să încep iar cu postările. Dar verdeaţa asta de pe pervaz mă binedispune de fiecare dată când îi arunc câte o privire, aşa că am hotărât să o împărtăşesc cu voi poate reuşesc să înveselesc pe cineva în zilele astea mohorâte şi ploiase.
4 dec. 2014
Cum sa transformi un birou dezordonat intr-un studio foto
La mine biroul arată tot timpul cel puţin cam ceva de genul ăsta:
Dezastrul ăsta, deşi mie îmi prieşte, totuşi nu dă prea bine la poze. Aşa că pentru a obţine poze de studio procedaţi în felul următor:
1. Se ia o coală mare alba (cel putin 50x70 cm)
2. Se pune coala peste toată harababura de pe birou
3. Se scoate de sub coală doar strictul necesar
4. Se aprinde lampa de birou
5. Se face poza şi se editează pe alocuri
Gata poza "work in progress" pentru magazin :)
26 nov. 2014
Spion in vizuina Hanaletters
Cine nu a auzit încă de Hanaletters ar trebui să dea prima dată o tură virtuală prin magazinul cochet şi jucăus de bijuterii din fetru, cusute cu migală de Alina Bunaciu. Vă aştept si promit să nu încep povestea fără voi. Deci nu vă grăbiţi şi savuraţi-l.
Acum, după ce v-aţi desfătat ochii cu broşe în mii de culori, alese cu atât de multă dibacie o să vă întrebaţi desigur de unde îşi găseşte Alina inspiraţia şi cum poate să facă aşa lucruri frumoase şi migăloase. O să încerc să răspund şi să trag deoparte cortina în spatele căreia stă ascunsă artista noastră arădeana.
Acum, după ce v-aţi desfătat ochii cu broşe în mii de culori, alese cu atât de multă dibacie o să vă întrebaţi desigur de unde îşi găseşte Alina inspiraţia şi cum poate să facă aşa lucruri frumoase şi migăloase. O să încerc să răspund şi să trag deoparte cortina în spatele căreia stă ascunsă artista noastră arădeana.
29 oct. 2014
cucerim muntii
Sunt în recuperare, încă mai simt pe alocuri febra musculară, dar, ca norocul, pot să mă mişc destul de firesc astfel încat cei din jur să nu mai râdă de mine. Am exagerat de data asta, şi încă rău de tot. Dumincă am simţit că mi-aş lua picoarele în cârcă numai să nu mai fiu nevoită să le folosesc. Mi-a fost greu să fac şi paşi mici pe plan drept, de urcat şi coborât nici nu a mai fost vorba, până şi să mă aşez pe un scaun era un chin ce trebuia abordat cu diferite şiretlicuri şi sprijiniri întortocheate. Dar cum am ajuns în halul ăsta vă povestesc imediat, să o luăm dar cu începutul.
Vineri, pe fugă, am hotărât că e musai să profităm de vremea bună de afară şi să evadăm la munte. Destinaţia a fost repede aleasă: Retazatul - e cât de cât aproape, nu îl văzusem încă şi parcă multă lume ii tot lăuda frumuseţea. Am plecat vineri foarte târziu, căci aşa se cam întâmplă, când iţi faci planuri mai faine atunci se trezeste careva pe la lucru că are nevioe de tine, dar chiar şi aşa drumul pe la Lugoj -Caransebes e foarte bun iar până seara pe la 11 am ajuns în Râuşor la cabană.
Nu am avut pregătit nici traseul, nu am avut nici hartă aşa că ne-am mai sfătuit cu cabanierul şi am facut un plan de atac. Traseul ales e de vreo 8 ore de mers şi e marcat cu bandă roşie, bandă galbenă şi cruce albastră. Cum avem la dispozitie "toată ziua" pare destul de relaxată treaba şi rămâne doar să ne apucăm mâine de trebă. Ne culcăm obosiţi şi nerăbdători să începem aventura de mâine şi să cucerim varful Retezat.
Mă trezesc sâmbătă dimineaţa, soarele ne bate deja tare în geam, dar noi cu greu deschidem ochii. Nu ne-am pus ceasul, doamne feri, într-o zi de sâmbătă, doar trebuie să ne revenim după o săptămână grea de muncă, şi nu aveam de gând să urcăm pe munte obosiţi şi cu ochii lipicioşi. Ne mai punem şi mâncăm şi un mic dejun copios, ca să căpătăm puteri şi iacă aşa se face ora 10 până o pornim noi la drum. Dar tot dimineaţă e, şi în momentul ăsta nu stim înca ce ne aşteaptă
Vineri, pe fugă, am hotărât că e musai să profităm de vremea bună de afară şi să evadăm la munte. Destinaţia a fost repede aleasă: Retazatul - e cât de cât aproape, nu îl văzusem încă şi parcă multă lume ii tot lăuda frumuseţea. Am plecat vineri foarte târziu, căci aşa se cam întâmplă, când iţi faci planuri mai faine atunci se trezeste careva pe la lucru că are nevioe de tine, dar chiar şi aşa drumul pe la Lugoj -Caransebes e foarte bun iar până seara pe la 11 am ajuns în Râuşor la cabană.
Nu am avut pregătit nici traseul, nu am avut nici hartă aşa că ne-am mai sfătuit cu cabanierul şi am facut un plan de atac. Traseul ales e de vreo 8 ore de mers şi e marcat cu bandă roşie, bandă galbenă şi cruce albastră. Cum avem la dispozitie "toată ziua" pare destul de relaxată treaba şi rămâne doar să ne apucăm mâine de trebă. Ne culcăm obosiţi şi nerăbdători să începem aventura de mâine şi să cucerim varful Retezat.
Mă trezesc sâmbătă dimineaţa, soarele ne bate deja tare în geam, dar noi cu greu deschidem ochii. Nu ne-am pus ceasul, doamne feri, într-o zi de sâmbătă, doar trebuie să ne revenim după o săptămână grea de muncă, şi nu aveam de gând să urcăm pe munte obosiţi şi cu ochii lipicioşi. Ne mai punem şi mâncăm şi un mic dejun copios, ca să căpătăm puteri şi iacă aşa se face ora 10 până o pornim noi la drum. Dar tot dimineaţă e, şi în momentul ăsta nu stim înca ce ne aşteaptă
6 aug. 2014
14 iul. 2014
Cu bicicleta prin Codru Moma
Cu ocazia Rusalilor am vrut să profităm weekend-ul prelungit şi să ieşim din rutina zilnică şi din gălăgia oraşului. Destinaţia aleasă a fost zona Moneasa - Dezna. La început am căutat pe net după un loc de pus cortul dar nu am găsit decât informaţii despre campingul din Moneasa care nu m-a atras deloc. Într-un weekend prelungit naţional încerc să evit totuşi zonele în care se duce lumea buluc, că parcă de aglomeraţie vroiam să fug, nu ?
Din întâmplare vorbesc cu o prietenă de planul nostru şi ea îmi recomandă Valea Zugăului, care începe undeva dupa Dezna şi se potriveşte de minune cu o ruta de biciclit pe care o planificasem deja. Îmi zice de ceva case în curtea cărora cu siguranţă ne putem pune cortul. Eu ignor informaţia cu casele şi ii povestesc lui Marius doar partea cu valea şi pădurea şi drumul bun. Ajunşi prin zonă realizez că în partea cu casele e cumva ca un fel de mic sat de vacanţă, aşa că insistăm şi ne continuăm drumul căutând un loc mai retras, dar ne trezim urcând tot mai mult şi ca urmare ne aflam prea departe de apă, iar loc de pus cortul rămâne numai pe marginea drumului că în rest pădurea urcă abrupt pe munţi în sus. Puţin dezamăgiţi ne întoarcem şi căutăm insistent un loc în care să ne ascundem. Într-un final găsim un pod peste care trecem cu maşina şi cercetăm zona la picior. Coborâm puţin în vale şi găsim locul ideal , aproape de apă , ascuns vederii de un rând de copaci şi arbuşti care despart şoseaua de pârâu. Aşa că nu ne ramane decât să călcăm în picioare iarba, care ne ajungea până la brâu, şi să ne facem culcuşul. După ce ne-am ridicat cortul ne-am apucat de adunat lemne şi am făcut un foc de tabară pe cinste la care ne-am ospătat cu cârnăciori prăjiti şi ridichi proaspete din grădina alor mei.
Pentru a doua zi am avut în plan un traseu de biciclit. Am studiat de acasă zona pe hartă şi
Din întâmplare vorbesc cu o prietenă de planul nostru şi ea îmi recomandă Valea Zugăului, care începe undeva dupa Dezna şi se potriveşte de minune cu o ruta de biciclit pe care o planificasem deja. Îmi zice de ceva case în curtea cărora cu siguranţă ne putem pune cortul. Eu ignor informaţia cu casele şi ii povestesc lui Marius doar partea cu valea şi pădurea şi drumul bun. Ajunşi prin zonă realizez că în partea cu casele e cumva ca un fel de mic sat de vacanţă, aşa că insistăm şi ne continuăm drumul căutând un loc mai retras, dar ne trezim urcând tot mai mult şi ca urmare ne aflam prea departe de apă, iar loc de pus cortul rămâne numai pe marginea drumului că în rest pădurea urcă abrupt pe munţi în sus. Puţin dezamăgiţi ne întoarcem şi căutăm insistent un loc în care să ne ascundem. Într-un final găsim un pod peste care trecem cu maşina şi cercetăm zona la picior. Coborâm puţin în vale şi găsim locul ideal , aproape de apă , ascuns vederii de un rând de copaci şi arbuşti care despart şoseaua de pârâu. Aşa că nu ne ramane decât să călcăm în picioare iarba, care ne ajungea până la brâu, şi să ne facem culcuşul. După ce ne-am ridicat cortul ne-am apucat de adunat lemne şi am făcut un foc de tabară pe cinste la care ne-am ospătat cu cârnăciori prăjiti şi ridichi proaspete din grădina alor mei.
Pentru a doua zi am avut în plan un traseu de biciclit. Am studiat de acasă zona pe hartă şi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)