Cateva salutari, cateva poze, cateva amintiri, cam asta a ramas. Cu inima grea m-am intors din nou in rutina zilnica. Dar parca nu prea imi intru in ritm. Simt ca vreu sa evadez inca , sa savurez vara aceasta care, din pacate, a trecut mult prea repede pe langa mine. Nu imi vine sa cred ca a fost asa scurt, asa putin, asa departe de mine. Renovarile incepute de mult imi mai rapesc si acum din timp si imi pun la incercare rabdarea, dar ma consolez ca o sa am parte de o toamna mult mai linistita si mai bogata, in care sa imi rasfat sufletul. Pana atunci imi amintesc cu drag de meleagurile pe care le-am cutreierat in putinul timp de ragaz.
Ah, nu am fost in cine stie ce loc exotic cu s-ar putea crede dupa poze, am fost mult mai aproape decat ati crede, am fost la Praid. Am vizitat rezervatia Canionul Sarii si Casa flutrilor exotici. Inima mi-a saltat in piept de bucuria de a vedea atata frumusete intr-un singur loc si pe deasupra atat de aproape, a fost o surpriza extrem de placuta.
Pe drum spre casa am mai gasit un loc magic si ireal de
frumos, scos parca din povesti cu dragoni si creaturi mistice: Cheile
Turzii.
Pe langa plimbari prin natura ne-am mai incercat fortele intr-un parc din Sovata numit Adrenalin Park. A fost amuzant, a fost palpitant, dar a fost si greu pe alocuri. Eu m-am ales cu o zdruncitura zdravana care ma dat dureri pentru mai mult timp, dar oricum a meritat.
Cam astea au fost principalele atractii, salutari din concediu si o toamna colorata va uram.
