27 aug. 2009

Peripetii pe la Peles

Azi m-am gandit ca ar fi timpul sa va ma povestesc cate ceva din concediul petrecut la Brasov.

In ziua de marti am hotarat si noi sa fructificam timpul liber dintre targuri si sa vizitam Castelul Peleş. Ziua a inceput destul de prost, eram obosita si stresata, asa sunt eu tot timpul inaintea unui targ. Am tot incercat sa ma relaxez, dar nu prea am reusit. Dupa o tura de agitatie si plans din partea mea ne-am hotarat totusi sa plecam la drum. Drumul a inceput destul de ok pana am iesit din Brasov si am dat de niste serpentine de toata frumusetea. Marius conducea relaxat cu o viteza pe care eu o consideram muuult prea mare asa ca incordata si stresata cred ca am transpirat in 60 de km cat tot drumul de la Arad la Brasov, am reusit sa il stresez si pe Marius cu "mai incet, mai inceeeet" -ul meu, si nu vreau sa mai pomenesc ca m-am coborat din masina cu o oarecare durere la piciorul drept, de cat am tot incarcat sa apas pedala de frana :P.



In Sinaia am parcat undeva destul de jos aproape de semnul care indica directia spre Peles, asa că , dupa ce am tras aer adânc în piept, am început să urcăm liniştiţi pe jos prin padure. Iniţial am urcat cuminţi pe drumul pentru maşini, dar era cam circulat, aşa că am hotarât să o luam de-a curmezisul direct prin pădure pe unde urca un drum mic dar pietruit. Urcăm noi aşa incet, drumul pare tot mai vechi si părăsit pe cum urcăm, se despică în doua şi ambele cararui arta de parca nu ar mai fi călcat cineva pe acolo de mult timp. Ne tot gandim daca e bine să urcăm, să continuăm , dar deja am mers destul de mult încat să ne fie lene sa ne mai intoarcem, asa ca o luam orbeste mai departe.



Peisajul a fost mirific,o padure verde, o poteca veche impanzita cu muschi si frunze uscate, ciupercuţe pe marginea drumului, copaci bătrâni,dar drumul incepe sa fie tot mai mic si serpuieste in jurul muntelui de parca s-ar termina fara nici o avertizare. Pe poteca buruienile sunt tot mai mari si mai dese si plimbarea ne e ingreunata de urzici si plante cataratoare care si-au intins tentaculele peste tot, de parca ar astepta cu nesat sa te impiedici de ele.



Si la un moment dat, cand am crezut ca am ajuns intr-un punct in care nu mai putem innainta, vedem o lumina , un luminis, am iesit din padure si am vazut o pajiste minunata cu iarba cosita, si direct in fata noastra a fost Pelesul.



Ne apropiem de el si vedem un lant gros pe care scria trecera interzisa , ne uiutam unul la altul, dam din umeri si trecem , ca tabla era de fapt pusa pentru cei din curtea Pelesului, nu pentru noi. Nu am trecut bine ca vine un gardian tinerel la noi si ne ia la rost: " De unde veniti? " "din padure" "de sus sau de jos" "de jos" "ar trebui sa va trimit acuma inapoi sa urcati pe unde trebuie" pff na asta da surpriza, am inceput sa ii explicam ca noi de fapt am venit pe un drum pietruit si nu era nici un semn ca nu ar fi voie sa urcam pe acolo. Pana la urma ne-a lasat in pace si ne-a zis ca isi face si el meseria. Am scapat cu bine si ne-am bucurat , ca am crezut ca am scapat de vreo taxa de intrare la cum s-a agitat paznicul, da am vazut dupa ca nici vorba de asa ceva, am dat numa de unul ce si-a luat munca putin prea in serios. Bineinteles ca am ajuns prea tarziu pentru a vizita interiorul palatului, dar si curtea a fost frumoasa tare.






Ne-am invartit ceva vreme si ne-am hotarat sa coboram, de data asta pe drumul cel bun. Aici pe toti stalpii afise cu " ATENTIE LA URSI" , " Nu lasati mancare prin padure URSI " etc. Un usor sentiment de usurare m-a apucat cand m-am gandit ca nu ne-am intalnit totusi prin padure cu vreunul. Am mers noi o bucata de drum, nu foarte mult, si am dat de un miros nemaipomenit de alune glazurate. Atat mi-a trebuit, sa simt mirosul, si perpelita am fost. Asa ca la prima ocazie ne-am abatut de la drum , am trecut un pod si am cautat pe la casutele de lemn ce erau insirate alune glazurate. Din pacate nu era nici urma de aluna pe la astia. Am tot mers si tot mai putine casute erau, si toti erau pe pas de plecare si isi strangeau deja marfa. Hmm, dejamagita m-am hotarat ca ar trebui sa cautam masina. Dar evident ca nu vroiam sa ne intoarcem (uf ce putori suntem) ca am mers deja atata, si era pacat sa fi mers degeaba.



Deci urmeaza cel mai simplu si mai logic lucru pe care il puteam face, coboram din nou de pe drumul civilizat si o luam pe un fel de poteca candva pavata si dusa intre timp de viitura. Era mult nisip ce ne intra in sandale, in dreapta padurea si in stanga o apa curgatoare destul de nervoasa si cu maluri abrupte incat sa nu te incumeti sa o treci pe jos. Hmm, incep sa imi amintesc de afisele cu ursi, iha, si incep sa il intreb pe Marius ce e de facut daca te intalnesti cu ursii. Nu stiu ce exact mi-a zis, ceva ca fug mai repede decat mine si se si catara a dracului de bine, oricum ideea e ca nu m-a lamurit cu nimic si nici mai sigura nu m-am simtit. Asa ca, pentru linistea mea sufleteasca am luat un blovan in mana, pentru orice eventualitate, ca nu poate sa strice. Metoda cu pietre e destul de buna cand te plimbi noaptea prin oras si se iau cainii de tine, dar am impresia ca totusi nu ar fi impresionat un urs in toata firea. Neimportant pentru mine, eu m-am simtit de vreo zece ori mai tare cu pietricica mea in mana si mi-am continuat viteaza drumul. Am ajuns sa gasim o vegetatie parca rupta din filme de genul "Jurasic Park" cu frunze uriase. Pe cand am inceput sa fiu tot mai ingrijorata ca nu o sa mai gasim un pod( trebuia sa ajungem cu siguranta pe partea cealalta a raului) vedem o fata ce coboara inaintea noastra. E un semn bun totusi , putea fi si un urs. Am mai mers putin , am gasit un pod , am trecut podul, si am ajuns in parcarea unui Restaurant, parcare in care am lasat noi masina la umbra. Pff ce usurare, ne-am orientat totusi bine si am ajuns fara a face cunostinta cu nici un urs din afisele de pe copaci :D.



Cam asta ar fi peripetia noastra prin padurea din jurul Pelesului. Nu e nici Jules Vernes, nici Creanga dar ne-a facut se ne simtim si noi ca niste mici aventurieri care au mai evadat putin din cotidian. Sper ca nu v-am plictisit.

18 aug. 2009

Pasarele iubarete

Nu sunt eu fana nunti, dar duminica asta se vor casatori niste prieteni buni de ai nostrii si cu aceasta ocazia m-am gandit sa le fac si eu un cadou mai personalizat, si anume niste pasarele iubarete pentru pus pe tort :D
Ideea mi-a venit cand am vazut pe etsy shop-ul Red Light Studio a carui detinatoare face niste "cake toppers" absolut adorabile. Nu sunt ale mele nici pe departe asa dragute dar sper sa placa mirilor si asa ca sunt facute cu drag :)





Am mai reusit sa desenez si pe cutiuta de bijuterii ce am cumparat-o inainte de concediu. Iar momentan mai mazgalesc pe niste perii de par cu printese din povesti.
Apropo , stie cineva ce culoare de par avea scufita rosie? Ca nu imi dau seama nici cum daca scria in poveste sau nu.

16 aug. 2009

Poze puficioase

Am gasit de curand cateva imagini mai vechi, mai precis de asta iarna, cu o planta puficioasa a carui nume nu il stiu, dar care e tare fotogenica ;)





13 aug. 2009

Bratari fimo

Azi m-am gandit sa pun niste poze cu bratari de fimo facute inainte de targul de la Brasov.
De povesti nu am chef de loc, asa ca sper sa va multumiti cu poze ;)





Ah, mai am gasit o mica schita cu fire de iarba, nu e nu stiu ce mare arta, dar mie imi place ca are asa o nota asiatica :)

3 aug. 2009

Povesti de la Brasov


Cum am promis revin cu povesti de la Brasov

Am plecat de la Arad vineri pe la 11, dupa un picnic la iarba verde, la marginea drumului cu ganduri numa de bine pentru mami si chiftelutele cele mai bune din lume, savurate la umbra unui copac si piersici proaspete ca desert, am mai mers vreo cateva ore si am ajuns la Brasov, transpirati pana la chiloti dar bucurosi si mandri de noi ca am condus singuri atata drum. De fapt Marius a condus si eu am fost GPS-ul de servici responsabil de climatizare prin ridicarea si coborarea geamului :P



Dupa un somn nu foarte odihnitor(ametita cum sunt, mi-am uitat perinita acasa)ne-am trezit si am inceput sa ne aranjam taraba in cadrul targului Volane, fundite si mode. Despre asta din pacate nu am prea multe de povestit, ca ne-am cam plictisit, desi am preconizat asta, totusi speram sa nu am dreptate. Datorita lipsei de clienti a ramas mai mult timp pentru socializari, si ca urmare a talentului de a intra in vorba cu lumea a lui Marius ne-am ales cu niste caricaturi super faine de la Marius Damian



Apoi am avut 2 zile de pauza in care am explorat Brasov-ul si Pelesul, aici cu Pelesul e o alta poveste, care ar ajunge numai ea de o postare intreaga, dar nu am chef azi sa intru in detalii :P





De miercuri a inceput si mult asteptatul Watumi. Multa agitatie, mult soare, multi oameni faini, prieteni noi, si din pacate mai putini cumparatori decat se astepta toata lumea, cam asta ar fi pe scurt descrierea atmosferei de la Watumi. Mai in detaliu imi pare rau ca am fost prea stresata si nu am apucat sa savurez prea mult din restul festivalului si am ramas prea mult pe strada noastra cu artizanat. In rest mi-a placut sa stau in camin, sa ne intalnim pe holul caminului la baute seara dupa oboseala, sa iesim cu noii prieteni la restaurant si sa ne simtim bine cu totii. De abia astept Watumi-ul de anul viitor :P

Duminca am tinut un workshop de impaslit la targul de Slow Food, in care mi-am propus sa fac o caciula pentru George care ne-a ajutat sa gasim cazare, din pacate a iesit cam uriasa, dar in cel mai rau caz o sa se bucure pisica lui de o cusca calduroasa la iarna.

La workshop a participat, pe langa mosii care priveau cu nedumerire ce fac si ma intrebau care cum, de ce spal palaria sau daca vindem vre-un detergent nou, si Zebru care a fost foarte incantata de bilutele impaslite de ea. Ea a documentat destul de bine tot ce am facut eu pe acolo, pozele le puteti vedea aici



Restul pozelor din strada le-ati vazut deja, asa ca nu o sa mai insist. Dar tre sa mai zic odata cat de tare mi-a placut sa fac baloane de sapun uriase. Si chiar nu o sa stau linistita pana nu o sa imi fac si eu un dispozitiv din ala :D

Cam atat pentru moment cu povestitul ca e tarziu si tre sa ne culcam cu totii, asa ca pentru azi va urez: noapte buna copii

AddThis