Povesti de la Brasov

Cum am promis revin cu povesti de la Brasov

Am plecat de la Arad vineri pe la 11, dupa un picnic la iarba verde, la marginea drumului cu ganduri numa de bine pentru mami si chiftelutele cele mai bune din lume, savurate la umbra unui copac si piersici proaspete ca desert, am mai mers vreo cateva ore si am ajuns la Brasov, transpirati pana la chiloti dar bucurosi si mandri de noi ca am condus singuri atata drum. De fapt Marius a condus si eu am fost GPS-ul de servici responsabil de climatizare prin ridicarea si coborarea geamului :P



Dupa un somn nu foarte odihnitor(ametita cum sunt, mi-am uitat perinita acasa)ne-am trezit si am inceput sa ne aranjam taraba in cadrul targului Volane, fundite si mode. Despre asta din pacate nu am prea multe de povestit, ca ne-am cam plictisit, desi am preconizat asta, totusi speram sa nu am dreptate. Datorita lipsei de clienti a ramas mai mult timp pentru socializari, si ca urmare a talentului de a intra in vorba cu lumea a lui Marius ne-am ales cu niste caricaturi super faine de la Marius Damian



Apoi am avut 2 zile de pauza in care am explorat Brasov-ul si Pelesul, aici cu Pelesul e o alta poveste, care ar ajunge numai ea de o postare intreaga, dar nu am chef azi sa intru in detalii :P





De miercuri a inceput si mult asteptatul Watumi. Multa agitatie, mult soare, multi oameni faini, prieteni noi, si din pacate mai putini cumparatori decat se astepta toata lumea, cam asta ar fi pe scurt descrierea atmosferei de la Watumi. Mai in detaliu imi pare rau ca am fost prea stresata si nu am apucat sa savurez prea mult din restul festivalului si am ramas prea mult pe strada noastra cu artizanat. In rest mi-a placut sa stau in camin, sa ne intalnim pe holul caminului la baute seara dupa oboseala, sa iesim cu noii prieteni la restaurant si sa ne simtim bine cu totii. De abia astept Watumi-ul de anul viitor :P

Duminca am tinut un workshop de impaslit la targul de Slow Food, in care mi-am propus sa fac o caciula pentru George care ne-a ajutat sa gasim cazare, din pacate a iesit cam uriasa, dar in cel mai rau caz o sa se bucure pisica lui de o cusca calduroasa la iarna.

La workshop a participat, pe langa mosii care priveau cu nedumerire ce fac si ma intrebau care cum, de ce spal palaria sau daca vindem vre-un detergent nou, si Zebru care a fost foarte incantata de bilutele impaslite de ea. Ea a documentat destul de bine tot ce am facut eu pe acolo, pozele le puteti vedea aici



Restul pozelor din strada le-ati vazut deja, asa ca nu o sa mai insist. Dar tre sa mai zic odata cat de tare mi-a placut sa fac baloane de sapun uriase. Si chiar nu o sa stau linistita pana nu o sa imi fac si eu un dispozitiv din ala :D

Cam atat pentru moment cu povestitul ca e tarziu si tre sa ne culcam cu totii, asa ca pentru azi va urez: noapte buna copii