Light summer feeling
24 iul. 2014
14 iul. 2014
Cu bicicleta prin Codru Moma
Cu ocazia Rusalilor am vrut să profităm weekend-ul prelungit şi să ieşim din rutina zilnică şi din gălăgia oraşului. Destinaţia aleasă a fost zona Moneasa - Dezna. La început am căutat pe net după un loc de pus cortul dar nu am găsit decât informaţii despre campingul din Moneasa care nu m-a atras deloc. Într-un weekend prelungit naţional încerc să evit totuşi zonele în care se duce lumea buluc, că parcă de aglomeraţie vroiam să fug, nu ?
Din întâmplare vorbesc cu o prietenă de planul nostru şi ea îmi recomandă Valea Zugăului, care începe undeva dupa Dezna şi se potriveşte de minune cu o ruta de biciclit pe care o planificasem deja. Îmi zice de ceva case în curtea cărora cu siguranţă ne putem pune cortul. Eu ignor informaţia cu casele şi ii povestesc lui Marius doar partea cu valea şi pădurea şi drumul bun. Ajunşi prin zonă realizez că în partea cu casele e cumva ca un fel de mic sat de vacanţă, aşa că insistăm şi ne continuăm drumul căutând un loc mai retras, dar ne trezim urcând tot mai mult şi ca urmare ne aflam prea departe de apă, iar loc de pus cortul rămâne numai pe marginea drumului că în rest pădurea urcă abrupt pe munţi în sus. Puţin dezamăgiţi ne întoarcem şi căutăm insistent un loc în care să ne ascundem. Într-un final găsim un pod peste care trecem cu maşina şi cercetăm zona la picior. Coborâm puţin în vale şi găsim locul ideal , aproape de apă , ascuns vederii de un rând de copaci şi arbuşti care despart şoseaua de pârâu. Aşa că nu ne ramane decât să călcăm în picioare iarba, care ne ajungea până la brâu, şi să ne facem culcuşul. După ce ne-am ridicat cortul ne-am apucat de adunat lemne şi am făcut un foc de tabară pe cinste la care ne-am ospătat cu cârnăciori prăjiti şi ridichi proaspete din grădina alor mei.
Pentru a doua zi am avut în plan un traseu de biciclit. Am studiat de acasă zona pe hartă şi
Din întâmplare vorbesc cu o prietenă de planul nostru şi ea îmi recomandă Valea Zugăului, care începe undeva dupa Dezna şi se potriveşte de minune cu o ruta de biciclit pe care o planificasem deja. Îmi zice de ceva case în curtea cărora cu siguranţă ne putem pune cortul. Eu ignor informaţia cu casele şi ii povestesc lui Marius doar partea cu valea şi pădurea şi drumul bun. Ajunşi prin zonă realizez că în partea cu casele e cumva ca un fel de mic sat de vacanţă, aşa că insistăm şi ne continuăm drumul căutând un loc mai retras, dar ne trezim urcând tot mai mult şi ca urmare ne aflam prea departe de apă, iar loc de pus cortul rămâne numai pe marginea drumului că în rest pădurea urcă abrupt pe munţi în sus. Puţin dezamăgiţi ne întoarcem şi căutăm insistent un loc în care să ne ascundem. Într-un final găsim un pod peste care trecem cu maşina şi cercetăm zona la picior. Coborâm puţin în vale şi găsim locul ideal , aproape de apă , ascuns vederii de un rând de copaci şi arbuşti care despart şoseaua de pârâu. Aşa că nu ne ramane decât să călcăm în picioare iarba, care ne ajungea până la brâu, şi să ne facem culcuşul. După ce ne-am ridicat cortul ne-am apucat de adunat lemne şi am făcut un foc de tabară pe cinste la care ne-am ospătat cu cârnăciori prăjiti şi ridichi proaspete din grădina alor mei.
Pentru a doua zi am avut în plan un traseu de biciclit. Am studiat de acasă zona pe hartă şi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)