O sa avem un căţel

Nu stiu cat am povestit eu de catelusa noastra de la gradina parinteasca, dar parca acum imi pare rau ca nu am facut-o mai des. Pufulet, ca asa am botezat-o cand am gasit-o acum vreo 13 ani scheunand in ploaie, era ca argintul viu, un caine de care te bucurai tot timpul sa il vezi. Ne astepta cvu nerabdare si isi arata bucuria dand ture prin intreaga gradina, cu o viteza care uimea si iti lasa impresia ca are si ceva gene de ogar. in urma ei ramanea doar un nor de praf sau sareau smocuri de iarba in functie de terenul de sub labutele ei. Pufuleata noastra desi batrana avea inca acelasi elan jucaus al unui catel de un an sau doi. Faptul ca a inceput sa surzeasca si blana s-a asprit tot mai mult de la batranete nu ne-a impiedicat sa o indragim mai putin caci voiosia ei era molipsitoare. Era dragastoasa din cale afara si daca ii permiteai nu se oprea pana nu se urca in brate si apoi se catara pe piept pana te putea privi in ochi, iar daca nu o mangaiai isi baga ea capul sub mana ta , caci poate ai uitat ce ai de facut.
Din pacate cu cateva saptamani in urma a disparut. Probabil ca i-a deschis cineva usa si nu am mai gasit-o nicicum. Am tot asteptat si am sperat ca se va intoarce dar sansele scad tot mai mult sa o mai revedem. Ne consolam si noi ca era batrana si ca asa a mai apucat sa se bucure de putina libertate si salbaticie pe sfarsitul vietii.

Ieri am fost la niste prieteni ca sa ne alegem un nou catel. Ei s-au trezit acum vreo 6 saptamani cu o catea maidaneza ca a fatat in curtea lor, si era slaba si pricajita, asa ca au hotarat sa o ingrijeasca si sa o hraneasca. Acum ca sunt deja mai maricei cateii am avut onoarea sa ne alegem primii un puiut. Am plecat cu instructiuni clare de la parinti "sa fie baiat", dar cum planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ, am ajuns sa alegem totusi o fetita. Tati s-a panicat la inceput ca o sa ne umple de catei,si ca totusi el ar vrea catel, ca e mai putina bataie de cap. Cand a auzit insa ca baietelul care era mai vioi era fara codita, a zis ca merge si fetita ca parca tot mai bine e decat un catel fara coada :)).Asa ca fetita castigatopare e cea alba din poza de jos cu bulina neagra pe spate. Si cred ca si prietenii nostrii s-au bucurat, caci oricum toti care le-au cerut catel vroiau baiat, iar ei aveau doar doi baieti si patru fetite.

Maine e ziua ce mare in care o sa o ducem la noua ei casuta. Sa speram ca se va obisnui repede cu noi si o sa ii placa in gradina noastra. Iar acum grija cea mai mare: NE TREBUIE UN NUME ! Eu am venit cu propunerea sa o numim Bulinuţă, caci ador bulina de pe spatele ei , dar nu sunt asa sigura daca suna frumos, asa ca astept propuneri si sugestii de la voi. Abia astept sa o dragalesc mult de tot.


PS: Era sa uit, maine la 13.30 o sa biciclim din P-ţa Avram Iancu prin tot Aradul, in marsul biciclistilor. Va asteptam cu ţoaglele :)