Inapoi din Grecia, dar nu si cu gandul.

Ne-am intors duminica seara dintr-o calatorie lunga si frumoasa in care am strabatut Grecia in lung si-n lat. As vrea sa va pot povesti totul, dar nici macar nu stiu cu ce sa incep. Ne-am intors dupa 15 zile cu peste 2000 de poze si amintiri bogate. Asa ca cel mai simplu ar fi daca as imparti totul in etape, si incep sa va povestesc cate putin in fiecare seara, ca sheherezada, ce ziceti, facem asa?

Ia sa incep:
Am plecat in frumoasa zi de 13. August dis-de-dimineata, adica pe la 8 jumate, ca noua asta ni se pare foarte matinal. Si am inceput calatoria bine dispusi. In Serbia ne-am luat micul dejun la umbra unui pom batran pe un pod vechi si parasit care trecea peste o balta racoroasa. Am savurat ceaiul cald si sandwich-ul inca proaspat, dar nu a durat mult si am inceput lupta cu tantarii, caci locul ales era prea frumos pentru a nu fi populat de zeci de tantari.
Dupa popasul acesta m-am urcat eu la volan, hotarata sa inaintez in forta spre alte meleaguri. Na poate nu chiar asa hotarata, ca nu am mai condus de mult, dar bucuroasa ca am avut incaltaminte adecvata si traficul nu era exagerat la ora aceea. Si am mers eu indrumata de GPS-ul nostru, care pana acum parea ca stie ce zice, asa ca fara sa ne facem nici un fel de griji am tot mers, desi mi se parea mie ca ceva nu e in regula caci in loc sa mergem prin centrul localitatilor, pe unde era drumul principal, parca tot de-al dracului m-a varat pe tot feluri de drumuri ocolitoare, cu asfalt spart si fara dunga pe mijloc, ca sa stiu si eu pe unde am de mers. Marius inca ii lua apararea, ca stie el care e drumul si ca hai cu curaj inainte. Dupa cateva ore am schimbat locul cu Marus, caci m-am saturat sa ma plimb pe toate centuriile catunelor.

Nu mergem noi prea mult ca ne zice domnita de pe parbriz sa urcam pe Autostrada, dar surpriza iesirea era blocata si alt drum la stanga ioc. Asa ca mergem noi tot inainte spre Belgrad. La un momentan vad eu semn spre Autostrada, dar Marius sustine ca ar trebui sa mergem cum ne duce GPS-ul ca doar el stie sa recalculeze si la un momentdat ne va scoate la liman. Cam nesiguri totusi ne oprim, ne uitam pe harta, ne dam seama ca nu mergem bine si hai inapoi. Mai mergem o bucata, dar parca tot nu suntem siguri incotro s-o luam, asa ca ma duc eu sa intreb de drum. Dau de niste oameni care imi zic razand ca pe Serbia sa nu ma bazez pe GPS (perfect moment pentru a scoate ochii lui Marius )si imi spun cam cum sa o luam. Ne mai invartim odata in cerc ca bezmeticii si pana la urma nimerim iesirea ce o vazusem initial. De aici incolo cateva sute bune nu mai avem treaba si acceleram prin munti taiati si stanci plesuve.

La iesirea din Macedonia vamesii ar fi vrut sa ne ciupesca de ceva marunti si ne iau cu dume, ba ca ne trebuie pasaport, ba ca nu stiu ce alta hartie, dar nu ne-am lasat si dupa cateva insistente ne lasa sa trecem cu o expresie de , na bine, mergeti in frast odata ca vad ca nu am cu cine. In Grecia nici la buletin nu s-au uitat, pe principiul intrati numa si stricati banii pe la noi ca nu ne suparam.

La intrarea in Grecia dam de un fel de drum rapid cu o banda pe sens si una de urgenta, pe care toti mergeau insa ca si cum ar fi normal sa circuli cu linia intre roti. Astfel se fluidizeaza se pare traficul, dar si pericolul de accidente creste, cum am aflat in curand cand era sa o mierlim rapid. Dupa ce unul trece de o masina ce mergea retrasa pe banda de urgenta, vrem si noi sa facem la fel, dar vedem ca el se da brusc la o parte si ne trezim fata in fata cu unul ce vine pe contrasens aflat intr-o depasire si el. Noroc ca Marius a reactionat la timp, dar inima ne-a stat in loc la amandoi pentru ceva timp.

Pe la apus ne apropiem de Thessaloniki si savuram o luna plina minunata ce se inalta maret deasupra orasului. Ne strecuram prin traficul infernal al unei metropole cu o populatie de 1.3 mil si o disciplia in trafic mai rau ca pe la noi. Pietoni ce trec peste tot, moped-uri turbate care fac slalom printre masini si strazi care se bifurca in cate 6 directii. Ajungem intr-un final aproape de adresa de destinatie si cand mai avem cativa metri o ia GPS-ul razna si ne teleporteaza pe alte strazi, ne zice sa intoarcem etc. Ne hotaram sa o luam la picior si sa cautam strada pe care ne asteapta Couchsurferii la care vom innopta.

Am gasit in final locatia, iar pe terasa se aflau gazdele noastre cu inca un cuplu de couchsurferi din Brazilia. Ne alaturam lor si mai stam la povesti. Marius bea bere iar eu stau tolanita in hamac cu un pisoi si mai tolanit in brate. Cu gazdele foarte primitoare stabilim ca o sa ne abatem de la traseul nostru si o sa ne alaturam lor intr-o excursie la Halkidiki, pe o plaja mai retrasa in care se campeaza illegal.

Obositi ne punem la culcus si asteptam cu nerabdare ziua de maine.

Atat pentru azi, voi continua maine seara dar pentru nerabdatori gasiti rezumatul in imagini pe Facebook