Pisicutele s-au jucat vesele si pline de enrgie, oferindu-ne un show matinal care ne-a binedispus. In curte catelul, desi mai degraba as putea sa-i zic poneiul dupa dimensiuni, latra invidios pe pisoii jucausi care aveau dreptul sa stea pe terasa. Iar noi ne miscam printre ei cu o lene grozava.
Ne-am inceput intr-un final drumul spre Halkidiki. Marius la volan eu in dreapta, Irini in spate si GPS-ul pe parbriz. Am fost deci un sofer si trei care au inceput sa dea indicatii de drum, contradictorii bineinteles. Saracul Marius, va garantez ca nu ati fi vrut sa fiti in locul lui. Cu chiu cu vai am ajuns si noi in apropiere de plaja, am cules si restul echipei, i-am indesat cumva in Masina si am urcat pe un deal unde am parcat masina la umbra si am luat-o la picior spre plaja. Am coborat un drum stancos, abrupt si ingust care serpuia printr-o padure de pini si tufe intepacioase, iar sandalele noastre nu ne mai erau prietene.
Dar cand am inceput sa zarim primele sclipiri ale apei parca tot efortul era uitat si dorul de mare mi-a grabit pasul. Plaja era minunata, cu apa limpede, nisip fin, stanci inaltate ca o cortina protectoare si pini batrani cu crengi rasucite in jurul pietrelor de care s-au agatat.
Am inceput sa ne montam cortul pentru primadata in aceasta calatorie. Desi cam stangaci, am reusit totusi sa il ridicam destul de repede si sa ne bucuram in curand de apa calda si clara in care ne-am balacit cu bucurie de copil. Nu am putut sa credc a exista o mare atat de clara incat sa vezi firicelele de nisip de pe fundul marii cand apa iti ajunge deja la piept. Am inceput sa realizez ca e un concediu pe care nu o sa il uit prea curand.
Dupa o baie lunga si relaxanta am fost dusi la munca, trebuia sa cautam lemne de foc, asa ca am urcat cu totii intr-o plantatie de maslini si am inceput sa cautam vreascuri uscate. Cum totul era aranjat si pomii tunsi de uscaciuni ceea ce ne-am propus noi parea destul de greu de realizat, dar fiecare cauta cateva crengute si le aduna. Mie mi se parea ca trebuie sa gasim ceva mai mare ca sa avem spor mai mult asa ca am urcat si m-am abatut ceva de la drum iar sub un tufis am gasit niste busteni destul de mari care au ramas in urma de la curatarea maslinilor. Victoriosi nie-am intors cu totii, fiecare cu cate o craca de maslin tarand sau carand in functie de putere. Am marshaluit mandrii cu captura noastra prin fata celorlalte corturi afisand cu bucurie trofeele obtinute.
Dupa atata munca istovitoare ne-am aruncat din nou in apa savurand fiecare clipa. La lasarea serii am inceput sa facem focul de tabara, cel mai falnic dintre toate (trebuia sa precizez asta, ca doar nu am carat noi bustenii aia degeaba)
Am avut parte de un rasarit frumos de luna, caci luna, desi se afla deja in descrestere tot parea inca plina iar de la soare parea rosie si inflacarata.
Pe cand sa ne culcam ne-am dat seama ca cicadele din copaci sunt cu mult mai galagioase decat greierii nostrii autohtoni, si desi mie mi se parea ca tot a greiere suna si nu pot sa zic ca m-a deranjat prea tare, Marius le-a considerat enervante si a adormit destul de greu cu zumzetul lor in ureche.
Dupa un somn odihnitor ne-am trezit cu soarele care incepuse sa ne incinga cortul ca semn ca marea ne astepta pentru a ne racori. Am petrecut toata dimineata pe plaja iar pe la amiaza am inceput sa ne strangem lucrurile si sa urcam incetuţ pe drumul abrupt pe care am coborat parca cu mult mai mult elan decat urcam acum. Si ca si semn ca ne era greu sa ne despartim de acest loc minunat ne-am si ratacit. Am ajuns pe poteci inchise si salbaticite pe care nu am fost cu siguranta cu o zi inainte. Cu greu am gasit drumul cel bun si ne-am avantat spre o noua locatie: Trikala.
suuuper vacanta, de abia astept sa citesc tot. si am vazut pozele, fooooaaaaarte frumoase. ce ma bucur pentru voi! si eu vreau in grecia!!!
RăspundețiȘtergere