Visul albastru a inceput odata cu plecarea bacului. Primadata in viata mea am avut impresia ca o culoare mai frumoasa si mai vie ca cea a marii de sub noi nu exista. Era de un albastru intens si adanc si plin de viata parca. Fiecare val lucea argintiu sub razele soarelui si se spargea intr-o spuma de un alb pur. Vaporul lasa o umbra bombata sub prora care mi-a lasat impresia ca suntem purtati de o balena sau poate un monsru marin urias iar valurile ce se spargeau i-au creat umbrei aripi de curcubeu. M-am simtit ca intr-o poveste plutind deasupra acelui albastru de nedescris. Sunt sigura ca nu voi mai visa niciodata apa in alta culoare decat cea din Marea Ionica.
In rest zilele au trecut cum spuneam ca in vis, iar noi am vizitat si am explorat insula atat cu masina cat si cu vaporul, am stat pe plaja la soare, am facut snorkeling si am citit. Am facut poze si am cumparat suveniruri ca niste adevarati turisti si am dormit mult, cat pentru doua saptamani ca sa ne revenim din oboseala creata pe drum. 
iar peste tot in jurul nostru ne urmarea acel albastru, care devenea pe alocuri mai intens, mai clar si mai profund decat orice mi-am putut imagina. M-am simtit coplesita de acele nuante si parca am simtit ca nu o sa reusesc sa le prind sub nici o forma, caci imaginile sunt din pacate mult sub frumusetea reala al albastrului viu pe care l-am vazut. 
Poate ar mai fi de povestit si despre maslinii batrani, despre padurile arse, despre stancile prabusite in urma cutremurelor, dar parca amintirea marii eclipseaza tot restul amintirilor iar in mintea mea nu ramane decat un cuvant "ALBASTRU"
Ah, cat as fi vrut sa nu mai plec. 
Dar cum spuneam din pacate toate se termina, si singura consolare e ca am fost acolo si am ramas cu amintiri pretioase pe care le voi pastra dincolo de poze si cuvinte. 
Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!
RăspundețiȘtergere