6 oct. 2016

Toama fugitiva cu "flori de mac"


Octombrie! Nu îmi vine să cred că e deja octombrie! Unde a fugit toamna de anul ăsta? Parcă ieri erau încă temperaturi insuportabile de vara şi azi a venit iarna şi plouă aşa mărunt că am impresia că doar o adiere uşoară mai lipseşte să transforme stropii în fulgi. 
  

La ultima tură cu bicicletele prin pădure încă simţeam căldura cam apăsătoare şi am rămas uimită să găsesc o floarte de mac rătăcită prin pădure. Se pare că timpul a trecut totuşi mai repede pe lângă mine iar macul roşu aprins din depărtare era prevestitorul toamnei ce mi-a scăpat cumva printre degete. 
  

Privesc încă cu nedumerire pe geam şi sper totuşi la un octombrie auriu cu raze blânde de soare care să ne mai bucure cu un sfârşit de săptămâna pe la munte, prin păduri undeva la aer curat.


Visez la zile ce încep cu o ceaţă deasă, sufocantă şi totodată revigorantă şi care se transorma într-un zâmbet larg al cerului senin de toamna cu al sau soare jos ce învăluie pământul într-o lumina blândă.




Să se fi terminat totul aşa repede, pe nerăsuflate, pe nesavurate? Parcă nu vreau să accept încă. Mai trebuie să fie câteva raze de soare care mă aşteaptă să îmi fac timp. Timp de savurat cu toţi porii, timp de încărcat energia solară acolo unde e mai aproape de noi, în natură!


Aştept aşadar să fiu auzită de soarele blând de toamna şi o să revin apoi cu poze şi forţe proaspete, poveşti de vara şi treburi meşteşugite mai cu spor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

AddThis