24 mai 2016

Workshop de restaure mobila

Sunt ruptă de oboseală și nu îmi vine să cred la ce probă de pictat viteză m-am înhămat. Eu am pornit la drum cu gândul că voi participa la un curs, în care, eventual, vor fi câteva exemple practice şi m-am trezit într-un maraton nebun de trei zile în care nu am apucat nici să mănânc, decât pe fugă. Dar haideţi să o luăm cu începutul şi să vedem ce s-a întâmplat.


La vernisajul expoziţiei de stampe japoneze văd un afiş de la Citizenit în care e trecut un workshop de restaurare mobilă. Îmi sclipesc ochii şi o conving şi pe Alina destul de uşor să mergem să vedem ce o fi de el. Mă bucur să aud că şi Moni e interesată şi mă gândesc că dacă nu o fi mare brânză de workshop măcar avem ocazia să ne mai întâlnim şi noi. 

Săptămâna mea a început liniştită, cu o zi liberă, aşa că, teoretic, sunt pregătită de workshop. Mă trezesc marţi că am o zi destul de plină la lucru, şi trebuie să stau peste program. Ca urmare nu reuşesc să ajung pe ora 18.00 ca să prind tot ce se vorbește, dar mă strecor pe undeva şi ascult dicuția despre smirghelit, decapant şi îndepărtarea termică a vopselelor de pe mobila veche. Se mai discută câte ceva despre carii şi conservarea mobilierului, dar din păcate la cum m-am grăbit să ajung nu am reuşit să îmi iau un caiet să îmi notez substanţele în cauză. 

Alina, deşi stă la doar câţiva metri de fabrică, reuşeşte să întârzie şi mai mult decât mine, iar Moni s-a zăpăcit în date şi mi-a zis că nu promite că ajunge de azi. Până mă duc şi eu să îmi lipesc numele pe piept pare se că am pierdut ceva, căci deodată aud că trebuie să îşi aleagă fiecare un partener şi un obiect din cele expuse. Ochesc un scaun drăguţ, dar până mă hotărăsc eu cineva l-a şi şutit aşa că pun mâna pe un sertar cu două mânere şi aştept cu nerăbdare să vină Alina. 


Ea ajunge chiar după ce ni s-a spus să ne alegem un finisaj, pe care dorim să îl aplicăm piesei de mobilă aleasă. Ne tot uităm noi la toate efectele frumoase de crăpare, rugină şi alte patine interesante dar parcă uşa aceea cu flori pictate ne zâmbește. Mai dăm o tură să vedem ce finisaj să alegem şi tot la uşa pictată ne întoarcem. Alina se îngrozeşte puţin la gândul de a picta dar florile alea pictate tot îi fac cu ochiul. Eu, încrezătoare şi inconştienţă, pun mâna hotărât pe uşa pictată şi ne pecetluiesc soarta pentru următoarele trei zile.



3 mai 2016

Savurând primăvara pe bicilete - Tura Tauț-Minișu de Sus-Vașoaia-Minișel-Tauț

Primăvara de anul ăsta a început în forţă, cu călduri de vară şi weekend-uri cu exesiv de mult soare, iar eu nu am putut decât să o las mai moale cu lucrul şi să mă apuc de savurat vremea bună.


Am evadat cu bicicletele cât am putut de des şi aşteptăm cu nerăbdare ca temperaturile să crească şi pe timp de noapte, ca să ne luăm şi cortul cu noi şi să petrecem şi mai mult timp în natură, cu foc de tabăra seara, şi tot tacâmul!

Până una alta am ales să ne plimbăm în ture scurte şi relaxante. Marius a găsit un traseu ce părea interesant şi nu necesita prea mult timp aşa că am zis că o luăm pe o cale bătută şi sigur nu vom da greş.

Am pornit într-o duminică pe la 10.00 din Arad şi speram să ajungem repede la Tauț, dar drumul era destul de rău aşa că nu cred că am pornit pe traseu înainte de ora 12.00. Oricum nu ne-a speriat asta prea mult, căci tura se anunţa una uşoară de 4-5 ore, şi chiar şi cu pauze excesive de pozat nu ar fi trebuit să ne facem griji, aşa că am pornit voioşi la drum.

AddThis