Vopsesc cu ajutorul toamnei

Saptamana trecuta mi-am incercat si eu norocul in vopsitul cu flori si fructe. Pofta mi-a venit dupa ce am vazut urmatorul articol pe blogul Grackle & Sun. Asa ca in ultima excursie am adunat frumos de pe marginea Timişului o punga plină de cârmâz.

 

Culoarea din oală a fost magnifica de un pink intens, asa ca si asteptarile mele au fost pe masura. In gandul meu deja eram nerabdatoare sa ii arat lui Marius ce culori intense pot obtine vopsind cu materiale naturale. Ca destul m-a tot necajit spunandu-mi ca nu imi ies decat culor cam spalacite la experimentele mele. Asa ca m-am bucurat ca un copil de momentul revansei in care o sa ii tin sub nas o bucata de panză carmin vopsita din fructe de cârmâz.

Din pacate insa, a doua zi, m-am trezit cam dezumflata de faptul că pigmentul precum a iesit din bobiţele de cârmâz cam tot asa a iesit si din materialele mele cand am inceput sa le clatesc in apa.
E drept ca nu am avut acid acetic, si m-am gandit ca bun o fi si oţetul, dar se pare ca nu se prea compara si nici la capitolul rabdare nu am stat grozav, asa ca in loc sa las materialele in oţet peste nopapte si apoi sa le bag la vopsit, am cam saltat etapa aia si le-am lasat doar in baia de vopsea peste noapte.

Asa ca rezultatele au fost profund dezamagitoare la bumbac, iar matasea mi-a mai ridicat putin moralul reţinând totuşi ceva pigmenţi. Dar am invăţat totuşi câte ceva. In primul rând ca am nevoie de mai multa rabdare, iar in al doilea rand ca reţetele e bine să le adaptezi dupa ce le-ai facut macar odata ca la carte. Hm, deci urmatorul produs pe lista de cumparaturi e acidul acetic ( sa vad pe unde frast s-o mai gasi şi aşa ceva de cumparat)

Un alt experiment de vopsire ceva mai reusit e cel cu flori de trandafir japonez. Deşi baia de culoare nu a fost aşa imbietoare ca cea a cârmâzului de rezultate pot sa spun ca am fost mai mult decat multumita. Mai ales ca am obtinut o gama destul de larga de culori cu ajutorul sodei castice care a modificat PH-ul si mi-a scos niste nuante de verde si galben foarte interesante. Ah, si albastrul ala nici eu nu am prea inteles cumd de a aparut sub materialul inodat, dar pot sa spun ca imi place la nebunie.

Sa vedem acum la ce or fi bune materialele si cat de rezistente la lumina se vor arata, caci momentan am pus mostre in geam si astept sa vad daca se decoloreaza.

Salutari din tara Hategului

Am pornit sambata cam tarziu, dar plini de spirit aventurier, intr-o calatorie in care ne-am propus sa exploram locuri inca necalcate de noi pana atunci. Scopul era sa savura din plin ultimele raze calde ale soarelui si sa ne relaxam putin. Cum acasa tentatia de a sta inchis in casa e prea mare, ne-am hotarat sa o luam la drum. Asa am inceput calatoria spre Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Castelul, desi pare mare si impunator in poze,  in relitate mi s-a parut inghesuit si nelalocul lui, inconjurat de un oras cândva masiv industrializat, iar acum plin de ruine ale epocii de glorie comuniste. E cam pacat, caci are potential turistic, dar mai e de lucrat pentru a-l putea folosi. Cand am  ajuns noi chiar se curata parcul din jurul castelului pt niste filmari din elicopter, si chiar si asa in pârâul din faţa castelului au ramas din pacate PET-uri neadunate, asa ca nu vreau sa stiu cum arată zona in mod "normal". In interior castelul e decorat cu cateva obiecte de mobilier vechi, exista o camera decorata cu cranii si blanuri de lup si ras, dar totul destul de modest. Acum mie mi-a placut oricum, ca sunt fan constructii de piatra vechi si lazi de lemn sculptate, dar Marius a fost mai putin impresionat.

Cum nu am vrut sa ne intoarcem asa repede acasa am luat harta si ne-am uitat ce ar mai fi de vizitat prin zona. Astfel urmatorul punct pe harta care ne-a tras cu ochiul a fost Hateg-ul si Rezervatia de zimbrii. Drumul ales a fost unul judetean si mai necirculat, asa ca am savurat din plin pesajul ce se intindea sub soarele care începea sa apuna cu o lumina incendiara.

Am descoperit o padure de conifere arsa, care parea sa poarte inca vie amintirea flacarilor portocalii care au mistuit-o, si sa le reflecte si acum sub razele de apus al soarelui de octombrie.

Cautand cazare am ajuns din intamplare pensiunea Zamolxis din Sarmizegetusa unde ne-am duelat in Ping-pong si trasul cu arcul :)

Duminica ne-am continuat calatoria cu o vizita la Rezervatia de Zimbrii, unde am admirat minunatele si impunatoarele animale. Si chiar daca am stat prea aproape de ele si le-am privit ochi in ochi nu mi s-au parut infioratoare. As fi pus mana pe ele daca nu ar fi fost copii in jur carora nu am vrut sa le fiu exemplu prost. Si sunt ferm convinsa ca nu s-ar fi suparat zimbrul ala pe mine daca l-as fi mangaiat - mesaj dedicat jumatatii mele protectoare ;)

Prin zona fiind am facut un mic ocoliş pana la Densus, unde se afla cea mai veche biserica de piatra din Romania. Pot sa spun ca mi-a placut tare cum arata si parca mi-a amintit putin de Grecia.

Pe drum spre casa ne-am oprit in Timisoara. Am auzit noi de ceva festival Baroc la radio, dar cred ca am ajuns prea tarziu, sau nu am stiut unde sa il cautam, asa ca am stat doar si am savurat un frape la o terasa si am mai facut cateva poze.


Ah, de pe drum am mai adunat ceva minunatii ale naturii numai bune pentru mesterit, dar despre alea o sa va povestesc cu alta ocazie.

Cum sa modelam pasarele iubarete pentru tortul miresei

Materiale necesare:
-pasta modelaj alba
-instrumente pentru modelaj
-culori acrilice
-pensula
-apa
-smirghel
-lipici

-margelute, pene, voal, etc

Incepeti sa rupeti din pasta de modelaj doua bucati aproximativ egale. Apoi umeziti-va mainile si incepeti sa framantati pasta pana ce devine moale si maleabila.

Pauza din nou

Fac, ce fac si iar mi-am luat concediu o saptamana. Din pacate insa nu prea m-am intors cu bateriile incarcate caci am avut "norocul" de o raceala. De cand sunt mica am avut talentul de a ma imbolnavi tot timpul in vacanta, si se pare ca nici acum nu ma dezmint. Asa ca pentru moment va las cu cateva poze din Germania si Austria si sper sa imi revin cat mai repede.