Salutari din tara Hategului

Am pornit sambata cam tarziu, dar plini de spirit aventurier, intr-o calatorie in care ne-am propus sa exploram locuri inca necalcate de noi pana atunci. Scopul era sa savura din plin ultimele raze calde ale soarelui si sa ne relaxam putin. Cum acasa tentatia de a sta inchis in casa e prea mare, ne-am hotarat sa o luam la drum. Asa am inceput calatoria spre Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Castelul, desi pare mare si impunator in poze,  in relitate mi s-a parut inghesuit si nelalocul lui, inconjurat de un oras cândva masiv industrializat, iar acum plin de ruine ale epocii de glorie comuniste. E cam pacat, caci are potential turistic, dar mai e de lucrat pentru a-l putea folosi. Cand am  ajuns noi chiar se curata parcul din jurul castelului pt niste filmari din elicopter, si chiar si asa in pârâul din faţa castelului au ramas din pacate PET-uri neadunate, asa ca nu vreau sa stiu cum arată zona in mod "normal". In interior castelul e decorat cu cateva obiecte de mobilier vechi, exista o camera decorata cu cranii si blanuri de lup si ras, dar totul destul de modest. Acum mie mi-a placut oricum, ca sunt fan constructii de piatra vechi si lazi de lemn sculptate, dar Marius a fost mai putin impresionat.

Cum nu am vrut sa ne intoarcem asa repede acasa am luat harta si ne-am uitat ce ar mai fi de vizitat prin zona. Astfel urmatorul punct pe harta care ne-a tras cu ochiul a fost Hateg-ul si Rezervatia de zimbrii. Drumul ales a fost unul judetean si mai necirculat, asa ca am savurat din plin pesajul ce se intindea sub soarele care începea sa apuna cu o lumina incendiara.

Am descoperit o padure de conifere arsa, care parea sa poarte inca vie amintirea flacarilor portocalii care au mistuit-o, si sa le reflecte si acum sub razele de apus al soarelui de octombrie.

Cautand cazare am ajuns din intamplare pensiunea Zamolxis din Sarmizegetusa unde ne-am duelat in Ping-pong si trasul cu arcul :)

Duminica ne-am continuat calatoria cu o vizita la Rezervatia de Zimbrii, unde am admirat minunatele si impunatoarele animale. Si chiar daca am stat prea aproape de ele si le-am privit ochi in ochi nu mi s-au parut infioratoare. As fi pus mana pe ele daca nu ar fi fost copii in jur carora nu am vrut sa le fiu exemplu prost. Si sunt ferm convinsa ca nu s-ar fi suparat zimbrul ala pe mine daca l-as fi mangaiat - mesaj dedicat jumatatii mele protectoare ;)

Prin zona fiind am facut un mic ocoliş pana la Densus, unde se afla cea mai veche biserica de piatra din Romania. Pot sa spun ca mi-a placut tare cum arata si parca mi-a amintit putin de Grecia.

Pe drum spre casa ne-am oprit in Timisoara. Am auzit noi de ceva festival Baroc la radio, dar cred ca am ajuns prea tarziu, sau nu am stiut unde sa il cautam, asa ca am stat doar si am savurat un frape la o terasa si am mai facut cateva poze.


Ah, de pe drum am mai adunat ceva minunatii ale naturii numai bune pentru mesterit, dar despre alea o sa va povestesc cu alta ocazie.