Explorând Peloponezul - Partea III - Monemvasia, Portul Gerakas, Elafonisos

În Monemvasia am ajuns seara destul de târziu, dar parcă nu am vrut să ratez ocazia de a vedea "Oraşul Ascuns" cu felinarele aprinse, aşa că, deşi obosiți, tot ne-am pornit la o plimbare nocturnă pe străduţele înguste din piatră bătrână.

Pentru piatra asta şlefuită, călcată în picioare de sute de mii de oameni secole de-a rândul, am o slăbiciune de nedescris. Orăşelele astea cu străzi înguste şi miros de mare în noapte îmi fac mereu inima să bată un pic mai tare.

Exploarând Peloponezul - Partea II - Argos, Mykene, Nafplion, Sparta, Mystras

Cu o întârziere de aproximativ o oră faţă de planul întocmit de acasă pornim la drum, cu următoarea destinaţie: Argos. Drumul e lin şi soarele nu mai are putere asupra noastră, am pornit aerul condiţionat şi am început să ne revenim aşa încet din nebunia cu mocăniţa grecească.

Pe când ne arpoiem de autostrada ce trebuia să ne ducă la destinaţie, Marius insistă să o ocolim. Încerc să îi explic că nu prea avem cum, că ea taie drumul nostru fix de-a curmezişul şi, singurul drum pe care îl văd pe harta detaliată a Peloponezului, pare pare să fie unul neasfalat, şi nici ăla nu e sigur că trece pe sub sau peste autostradă. El, căpos, insistă să schimb setările din GPS şi să încercăm totuşi. Nu mai am nervi să îl contrazic, şi fiind doar o distanţă relativ mică până la punctul de răscruce îl las să se lămurească cu ochii lui, că nu ai cum să convigi un "Toma necredinciosul" că ştii citi o harta şi că GPS-ul nu ştie să facă asta mai bine decât tine.

Soarele era pe apuse şi noi trecem pe lângă o capela/biserica ciudăţică, parcă construită din resturi de foste clădiri. Arhitectură mă duce cu gândul la biserica de la Densuş şi mă pun să o pozez în treacăt. Suntem obosiţi şi nu prea mai am chef nici de poze, dar arhitectura e prea interesantă şi lumina parcă prea invită la pozat aşadar cobor repde, desculţă şi fac câteva poze pe fugă.

Mai mergem câţiva kilometri până la drumul buclucaş desenat cu linie minusculă, albă pe hartă şi

Explorând Peloponezul - Partea I - Mega Spileo - Kalavrita cu mocănița grecească

Nici nu ştiu dacă îmi mai amintesc bine toate peripeţiile de anul trecut, dar acum, că se apropie iar perioada de concediu, parcă mă apucă nostalgia şi simt nevoia să povestesc pe îndelete aventura noastră din Peloponez.

M-a cam luat valul şi nu cred că am fos conştientă în ce mă bag, dar am planificat şi executat anul trecut un roadtrip prin mai tot Peloponezul. Şi nu vă imaginaţi că am luat avionul până la Athena şi am închiriat apoi vre-o masină, nu, noi am plecat de acasă cu maşina noastră, că, cine nu ştie din timp când primeşte concediu nu prea are cum să îşi cumpere bilete de avion la un preţ rezonabil, aşa că am ales varianta "hardcore" de condus de la început până la capăt.

Prima zi am început direct cu belele. Marius şi-a ras barba seara dinainte de plecare, şi s-a trezit că acum pare părul mult prea lung, aşa că sâmbătă, dis-de-dimineaţă, căutam o frizerie ce să fie deschisă înainte de ora 9.00. Spre surprinderea mea, cam la a treia încercare, am avut succes şi până pe la 9 am şi pornit la drum. Ziua am petrecut-o mai toată pe drum, la fel ca cea de-a doua şi bineînțeles și ultimele două. Am ajuns după aproximativ 10-11 ore de condus şi ne-am bucurat enorm de piscina hotelului, care ne-a mai oferit puţină relaxare înainte de culcare.