27 iul. 2010

Dead birds

Muschi, muste si radasca

Nu am chef de nimic. Ma enerveaza ploaia asta marunta de toamna. Nu reusesc nicicum sa ma mobilizez, desi stiu ca am multe de facut. Cu siguranta o sa incep sa ma agit saptamana viitoare, chiar daca va fi prea tarziu. Pana una alta va las cu imagini mai verzi si mai vesele decat starea mea de spirit si atmosfera de afara.





21 iul. 2010

Tutorial evantai paleta

Pentru că e prea cald, şi aerul condiţionat imi dă dureri de cap, m-am gândit să facem azi un evantai de carton.

Materiale necesare:
-carton
-hârtie
-creion
-beţigaş de la îngheţată pe băţ
-foarfecă
-lipici de hârtie



19 iul. 2010

Tragedie in cutie

Asteara am fost cu nervii la pământ. Am descoperit că în cutia mea cu hârtii manuale au aparut niste gângănii mâncăcioase care au dat atacul la toate hârtiile mele, şi mai ales la cele cu seminţe sau petale :(((. Tot ce e în poza de jos a trebuit să arunc. Au fost mult prea infectate ca să le mai ţin. Iar acum imi fac griji pentru restul de hârtie, nu prea stiu cu ce ar trebui să tratez totul pentru a le apăra de intruşi.


Totul a pornit de la faptul că am încercat sa fac niste coli dintr-o scoarţă de arbust galben. Cam eşec toată încercarea, căci nu am avut suficientă materie primă şi m-am trezit cu coli mult prea subtiri si fragile. Desi eram puţin dezamăgită că nu a ieşit totul cum am vrut, am fost totuşi impăcată cu gândul că m-am ales cu câteva învăţături pentru viitor. Dar cand am găsit gângăniile în cutie imi venea deja să mă iau de păr.



Aşa arată micii infractori. Sunt groaznici, nu stiu cum ii cheama dar m-am mai întâlnit cu ei. Am avut cu mult timp în urmă o ciupercuţă de pom foarte draguţă, mi-au atacat-o javrele astea mici şi al dracului. Am încercat totul, am dat cu spray pt gandaci cât să omori o herghelie, şi tot degeaba, par invincibili.


Ma dispera numai gândul că aş putea păţi la fel şi cu hârtia. Momentan e încă ok, a supravieţuit o mare parte a stocului, dar nu stiu dacă nu se întorc drăciile astea invincibile, dacă nu au rămas oua minuscule pe care nu le vad, şi care o sa mai creeze valuri de panică.


Bineînţeles că au rămas urme pe unele coli, care nu m-a lasat inima sa le arunc, aşa că am acum coli cu diferite modele de găurele.


Dacă ştiţi cumva vreo substanţă miraculoasă pentru a mă apăra de drăciile astea, sau macar numele lor, m-as bucura de orice sfat.

Mi-am facut deja plan de atac pentru ele, dar nu stiu cât de eficent va fi aşa că accept orice sfat sau idee, căci mă simt cam neputincioasă in faţa acestor distrugatori feroce.

13 iul. 2010

Weekend petrecut pe langa Deva

Weekend-ul trecut am fost la Mintia la Summer Break. Nu mai sunt eu chiar asa petrecareata ca pe vremuri si nu am stat prea mult la chefuit dar am savurat din plin padurea si hamacele puse la dispozitie de Minor Swing


Nu am avut nici un chef de agitatie si stres, asa ca ne-am trezit traziu si ne-am pregatit calm de plecare, cu gandul ca facem o mica excursie. Nu am mai vrut sub nici o forma sa ma obosesc pentru targ, am simtit ca vreau doar sa imi petrec ziua undeva la iarba verde.


Marius a luat in serios treaba cu odihnitul la umbra si a adormit in scaun fara sa stea prea mult pe ganduri. Cand l-am vazut ca deschide ochii l-am trimis in hamac, macar sa isi intinda si picioarele.


Eu am stat de paza la stad si am savurat umbra si verdeata din jur.


Mai tarziu am mancat fasole la ceaun, iam, iam, numa cand ma gandesc salivez :D



Seara am parasit in schimb cheful si am preferat sa facem o vizita surpriza unor prieteni din zona. La ei ne-am instalat cortul si am petrecut putin la un magnific foc de tabara.


12 iul. 2010

Experimente cu plastic si promovare Lorette

Zilele trecute m-am apucat sa mesteresc cu un nou material de plastic.
Pentru moment sunt multumita de ce a iesit dar cred case poate scoate si mai mult, asa ca o sa mai pierd din zilele frumoase de vara inchisa in casa.



Tutorialul meu cu girafa a fost promovat pe site-ul Lorette. Ma bucur tare ca sunt tot mai multe site-uri si bloguri care promoveaza handmade-ul romanesc.

7 iul. 2010

Tutorial cutiuţă împăturată

Pentru a obţine un ambalaj draguţ nu e nevoie nici de foarte mult timp şi nici de materiale costisitoare. Mie imi place să reciclez hartii din broşuri sau cartonaşe ramase de la alte proiecte, şi pentru asta folosesc următoarea metodă practică şi rapidă.


Materiale necesare:
-hârtie sau carton
-foarfecă sau cutter

Porumbelul


L-am gasit vineri inainte sa plec la Bucuresti, la baza unui copac, in apropiere de blocul nostru. Era cam blegovit, dar nu parea sa aibe vreo aripa rupta, asa ca l-am dus acasa. Nu m-a lasat inima sa il las acolo singur sa il manance pisicile sau cainii, sau sa il calce vreo masina. Asa ca peste weekend a trait intr-un carton si Marius a avut sarcina sa ii mai dea paine si apa proaspata si am sperat sa nu moara.


Luni dupa ce am ajuns acasa am inceput sa ma ocup de el si i-am dedicat toata ziua. A fost un mod foarte placut de a ma relaxa, am intrat intr-un ritm lent lipsit de stress si griji. Mi-a facut enorm de mare placere sa stau doar sa privesc porumbelul, sa il mangai din cand in cand, sa il incurajez sa umble si sa incepem cu lectii de zbor.

Era deja mult mai zdravan decat vineri, se tinea pe picioare, desi parea sa il doara unul, caci schiopata si nu pierdea nici o ocazie sa se puna jos la lenevit. Nu era inca adult, se vedea pe el ca e mai mic si mai nesigur decat o turturica matura. Probabil ca a dat gres la prima lectie de zbor si s-a lovit de vreo masina sau la aterizare nestiind inca cum sa-si coordoneze aripile.


Era ciudat ca nu parea speriat de mine, dar se panica cand il ridicam in brate. Asa ca am luat-o incetisor cu plimbari fortate, iar dupa ce am vazut ca e in regula si isi intinde aripile am inceput sa il ridic usor si sa ii dau drumul sa zboare pe balcon. M-am bucurat tare sa il vad ca da din aripi. Chiar daca aterizarile erau inca fortate si mai avea probleme cu directia de zbor, tot era un semn bun. Asa ca, incet, am crescut inaltimea si el a inceput sa nimereasca si coltul balconului in care era apa si malaiul , si nu se mai lovea de pereti la aterizare. Dupa cateva ore in care eu am stat cu el, l-am obligat sa zboare, l-am lasat sa se odihneasca, l-am desenat, l-am pozat, si iar l-am obligat sa faca mici planari am iesit scurt sa imi iau o bluza. Cand m-am intors, porumbelul nu mai era jos unde l-am lasat. L-am cautat din priviri pe sub masuta, dar cand am ridicat ochii l-am vazut pe balustrada. Oh ce bucurie, a zburat singur.

Dar bucurie s-a transformat in grija, caci afara s-a facut frig, sa innorat si a inceput sa bata un vant rece ce preverstea o furtuna serioasa. Asa ca l-am luat repde in brate si l-am dus in bucatarie, l-am pitit in cartonul care i-a servit drept casa ultimele zile si m-am bucurat sa vad ca la lumina obscura a bucatariei isi inchide ochii si doarme. S-a pornit o furtuna pe care nici eu nu as fi vrut sa ajung pe afara, daramite un porumbel mititel cu aripile inca plapande.


Dupa ce s-a potolit furtuna si a iesit soarele am luat-o de la inceput. Iar am inceput sa il pun la plimbare, sa il ridic usor si sa il oblig astfel sa planeze pe balcon. Am facut pauze contemland-ul si m-am bucurat de linistea si lipsa de stres pe care o simteam stand cu el. Am continuat cu exercitii si el a inceput sa zboare si de jos in sus, ba pe cutie, ba pe balustrada, dar se vedea ca e nesigur, si ii puteam vedea respiratia rapida cand statea pe balustrada. A mai cazut de cateva ori ba de pe balustrada, ba de pe carton, avea miscari stangace si nu parea sa stie cum sa isi gaseasca stabilitatea.



Era fricos, se vedea clar ca nu are curaj. La un moment dat l-am luat in palme sa il ridic mai sus pana la nivelul ochilor si in loc sa zboare spre coltul balconului a inceput sa se uite in partea cealalta, peste balustrada spre copacii din curtea spitalului. A fost emotionant sa vad ca nu ii e frica de faptul ca sta la mine in palme, si ca dorinta de a zbura devine tot mai puternica. De la nivelul asta si-a luat zborul din nou pe balustrada. A stat mult timp asa , cu privirea spre copaci, spre departari, si am simtit cumva emotia si frica pe care o avea. Sovaia, incerca sa isi deschida aripile si iar le inchidea, era o emotie puternica. In el se lupta dorinta de a zbura si de a fi liber cu frica si indoiala ca va reusi. Vazandu-l asa parca si mie imi era frica, daca aterizeaza pe sosea, daca nu poate sa tina directia, imi venea sa il iau in brate si sa nu ii mai dau drumul, sa ii spun ca am eu grija de el, ca nu trebuie sa faca nimic, o sa ii dau mancare si apa, nu are rost sa isi riste viata. Dar nu am facut nimic am stat, asa cum statea si el. M-am uitat la el, am simtit ca e momentul sa nu fac mai mult. El se uita la mine, apoi iar privea spre copaci.

A inceput sa bata o briza usoara, el a tresarit, a mai sovait putin,si-a ridicat aripile, iar le-a inchis, si totusi statea incordat. S-a uitat in departari, a deschis aripile si si-a luat zborul.


A zburat departe, pana in teiul cel mare de peste drum. A trecut mult deasupra soselei, a aterizat cam greu, a speriat alti doi porumbei, dar a ajuns in copac. Singur, cu fortele lui de care ne-am indoit amandoi, a ajuns mult mai departe decat ma asteptam eu. A fost un moment aproape magic pentru mine, plin de bucurie si de emotii. Ma bucur si acum cand ma gandesc ca l-am salvat si ca s-a intors poate chiar la cuibul din care a plecat.

Sper sa zboare acum mult deasupra blocului in care stau eu si scriu povestea lui, povestea mea, povestea noastra. A fost fun moment frumos pe care sigur nu o sa il uit.

Mai traiesc, dar ma odihnesc

Revin si eu cu impresii de la targul I love Handmade. Stiu ca a durat cam mult, dar am simtit nevoia de pauza si convalescenta. Nu ma asteptam sa fie chiar asa greu sa merg singura la targ. Nu e primul targ la care am mers fara companie masculina, dar e primul la distanta asa mare si cu siguranta nu o sa repet experienta. Chiar si cu riscul dezastrului financiar tot as fi preferat sa il am pe Marius alaturi, macar pentru sustinerea morala si impartirea oboselii.

Acum despre targ ce sa zic, a fost mult sub asteptari. Despre organizare nu pot sa ma plang, a fost totul ok, organizatorii au fost amabili si s-au straduit sa ne ajute cum au putut. Participantii au fost draguti si ei, am primit si o felie de tort de la Andreea (Glory Box) , cred ca am aratat tare plouata, si nu vorbesc numai de vreme. Din pacate nu cred ca o sa ma mai intalniti prea repede prin Bucuresti. Efortul atat fizic cat si financiar e prea mare si nu se prea merita pentru mine. Poate e doar ghinionul meu personal, dar Bucuresti-ul e prea departe ca sa pot intui la care targ merita sa particip.


Singura fiind, nu prea am avut chef sa fac poze, nu ca nu as fi avut timp dar nu m-am simtit in largul meu sa las standul gol. Chiar daca vecinele de taraba au fost foarte amabile si m-au ajutat sa pot fugi sa imi iau de mancare si de baut. Batuta in cap de soare si de ploi nu am stat prea grozav nici cu moralul asa ca oboseala s-a simtit parca si mai tare. M-am simtit cumva mica si pricajita in ditamai targul.


Asta e , a trecut, si ma bucur ca sunt iar acasa. Ma bucur ca am avut inspiratia sa dau 25 de lei in plus si sa vin la cusheta cu aer conditionat, perina si patura :D. Ah ce lux si confort iti pot oferi 25 de lei, nici nu m-as fi gandit. Imi pare si acum rau ca nu am ales cusheta si la drumul spre Bucuresti. Nu imi imaginam ca o sa fie chiar asa de plin trenul, si cu bad karma care m-a urmarit parca in toata aventura asta am avut si ghinionul ca langa mine sa se aseze un nenea ce se prelingea mult peste scaunul lui, deci de odihna nu a ramas nici urma.


Acasa a fost bine, a fost curat, Marius e cel mai grozav. E asa bine sa vii acasa si sa miroase a asternuturi curate si clor in baie :). Dupa ce m-am odihnit putin mi-am dedicat toata ziua porumbelului. Ah, am uitat sa va povestesc de porumbel. Dar asta e o alta poveste, deci va primi o postare separata :)

AddThis