-hartie de ambalat
-foarfeci
-creion
-rigla
-agrafe de birou

In afara de cativa artisti handmade, cu care nu am reusit sa socializ precum mi-as fi dorit, am fost inconjurata de haine vechi si fashoniste mult prea trendy pentru a avea ce vorbi cu mine :)
M-am uitat cu jint la extraterestrul verde creat de Murano Glass Jewellery dar cum nu am vandut suficent incat sa imi permit asa rasfat m-am multumit cu o poza pentru blog.
Iar la final nu am putut sa nu cumpar frumusetea de con creata de Alina aka Hana la care lucrat mai bine de doua ore, si pe care ar mai fi bibilit daca nu ne-ar fi dat afara organizatorii din atelier. Asa ca savurez noua mea decoratiune de craciun si atept sa ne intalnim cat mai curand la o şezătoare si sa coasem impreuna.
Decupati doua coli de fetru in forma dorita. Daca nu va incumetati sa taiati fara sablon, puteti sa cautati modelul dorit ,sa il imprimati pe hartie,apoi sa il decupati si astfel aveti sablonul dorit. Trasati conturul cu creta in jurul sablonului si taiati fetrul cu foarfeca.
Asa ca azi am profitat de ziua libera si m-am pus pe desenat insigne
ambalat sapunuri
si personalizat pungute
La ambalat si personalizat trebuie sa recunosc ca am profitat de Marius si l-am explotat ca un adevarat tiran :D. Nu stiu ce m-as face fara micul meu chinez hihi. 
Parcarea laterala cu o dihanie de microbus m-a cam ingrozit la inceput, si dupa ce l-am vazut pe Marius claxonand si franand din greseala de cateva ori am zis ca nu ma bag, ca nu vreau sa se vada ca mi-a expirat permisul degeaba. Dar dupa cateva incurajari din partea lui mi-am luat inima-n dinti si m-am urcat la volan. Incet dar sigur am facut o parcare exemplara si nu mi-am revenit din uimire. Am renuntat la o a doua incercare caci nu am vrut sa stric buna impresie pe care am lasat-o, si nu m-a mai interesat deloc sa scot un timp mai bun :D
La muzeul Astra am avut parte de demonstartii ale mesterilor populari, si eu nu m-am putut abtine sa nu incerc cu manutele mele olaritul la roata olarului. De mult mi-am tot dorit sa incerc asta dar nu s-a ivit inca ocazia. Desi mi-am prins un pic piciorul cad am invartit roata nu m-am lasat distrasa de la ce am avut de facut si m-am jucat cu lutul umed. Din pacate nu am putut sa iau vasul creat ca amintire caci era prea umed, iar noi a trebuit sa plecam in graba.
La Cisnadie am vizitat Biserica si am avut parte de ghid care ne-a prezentat istoria bisericii prin tot felul de povestioare interesante.
Duminca am vizitat Muzeul Brukenthal si muzeul de istorie din Sibiu, iar dupamasa ne-am inceput drumul spre casa. Asa ca ne-am relaxat, ne-am petrecut, ne-am culturalizat asa ca acum suntem apti de munca si ne pregatim de zori pentru targurile din Decembrie.
E o toamna tarzie cu mult soare iar noi am profitat de ea si am ajutat la tuns pomii si iedera.
Am incercat sa curatam pavajul dar, cum Nina a tinut sa ne ajute, nu a fost chiar asa usor de realizat.
Asa ca pe rand i-am mai distras atentia ca macar unul as poata munci.
A crescut bulinoaca de numa, si e tare greu de stapanit, dar ti-e mai mare dragul cand o vezi zburdand prin gradina.
Toate astea s-a petrecut deja saptamana trecuta, dar parca timpul fuge mai repede decat apuc eu sa il postez pe blog :)
Eu m-am hotarat sa refolosesc o cutie de la un prelungitor, asa ca, fiind lunga si ingusta, m-am gandit sa fac doua cutii dragalase din ea. Am inceput sa masor mijlocul cutii si sa il marchez cu creionul.Am taiat apoi cutia in doua de-a lungul liniei trasate.
Materiale necesare:
In rest zilele au trecut cum spuneam ca in vis, iar noi am vizitat si am explorat insula atat cu masina cat si cu vaporul, am stat pe plaja la soare, am facut snorkeling si am citit. Am facut poze si am cumparat suveniruri ca niste adevarati turisti si am dormit mult, cat pentru doua saptamani ca sa ne revenim din oboseala creata pe drum.
iar peste tot in jurul nostru ne urmarea acel albastru, care devenea pe alocuri mai intens, mai clar si mai profund decat orice mi-am putut imagina. M-am simtit coplesita de acele nuante si parca am simtit ca nu o sa reusesc sa le prind sub nici o forma, caci imaginile sunt din pacate mult sub frumusetea reala al albastrului viu pe care l-am vazut.
Poate ar mai fi de povestit si despre maslinii batrani, despre padurile arse, despre stancile prabusite in urma cutremurelor, dar parca amintirea marii eclipseaza tot restul amintirilor iar in mintea mea nu ramane decat un cuvant "ALBASTRU"
Ah, cat as fi vrut sa nu mai plec.
Dar cum spuneam din pacate toate se termina, si singura consolare e ca am fost acolo si am ramas cu amintiri pretioase pe care le voi pastra dincolo de poze si cuvinte.
2. Scule pentru ajustari si retusari
Privelistea de pe acropole a fost uimitoare, nu am vazut pana acum un oras de astfel de proportii. Nu am putut sa imi imaginez ca un oras se poate revarsa intr-o astfel de amploare, inconjurand muntii si populand vaile cat vezi cu ochii de jur imprejurul Acropolei.
Desi am avut o harta foarte frumoasa si chiar si un ghid de la Info Point tot am fost cam dezorientati, caci parca lipseau indicatoarele si traseele organizate, in asa fel incat sa poti vedea cat mai mult intr-un timp scurt. Ne-am trezit deci ca urcam si coboram alandala pe stradute si desi noua ni s-a parut ca am optimizat traseul, am descoperit ulterior ca ne-am cam invartit in cerc si am ocolit cateva chestii ce meritau vizitate.
Am mai vizitat vreo doua muzee, printre care si noul muzeu al acropolei inaugurat in 2009. Acesta a fost impresionant mai ales prin arhitectura lui si prin modul de expunere al frescelor la ultimul etaj si al sitului arheologic deasupra caruia a fost construit.
Templul lui Zeus nu am mai reusit sa il vizitam caci am ajuns cu doar 15 minute inaintea inchiderii asa ca ne-am multumit sa il pozam de la distanta.
In schimb ne-am prapadit de ras cand am ajuns in fata parlamentului si am observat ca niste bieti chinuiti de soarta au fost pusi sa faca un marsh haios intr-o costumatie si mai caraghioasa. Unul din bietii papitoi si-a pierdut caciula in timpul paradei iar dupa ce au terminat fastuosul mars in spatele lor pe zidul parlamentului se plimba voios un ditamai sobolanul. Tot ghinionul meu a fost ca mi s-au terminat bateriile fix inaintea pierderii caciulii, asa ca nu am mai apucat sa prind momentele importante in imagini.